de albacazapada


In care se arata ca via Cristina, am lecturat o tema superbissima pe linku asta d’aci p care dansa l-a gasit navigand prin sau dupa blogu lu Zombierama (care l-as nominaliza la new entry la roblogfest de-ar fi dupa mine) reproduc postu dansei si urez succes pe aceasta cale tutor demersurilor pe ceasta tema magnifica. respect GAVAGAI. Cristina Feb 5th, 2007 at 2:51 pm

Regret ca trebuie sa va dezamagesc si sa va trezesc din visare, dar nu ma lasa inima sa va las bezmetici in negura nestiintei. Iata adevarata problema: ati fost informati gresit (cred ca Basescu a trecut pe-aici…prin blog that is)

Iata faptele reale, conform agentiei de presa GrimmFax:

“In faptul serii, cand piticii se intoarsera acasa, o gasira pe Alba-ca-Zapada zacind pe jos, fara pic de suflare. Era moarta ca toti mortii. O ridicara, cautind sa vada daca nu gasesc vreun lucru inveninat, ii desfacura cingatoarea, o pieptanara, o spalara cu apa si cu vin dar totul fu zadarnic. Copila cea draga era moarta ca toti mortii si moarta ramase! . . . Atunci o asezara pe o nasalie si, stringindu-se toti sapte in jurul ei, plinsera amar si-o jelira trei zile incheiate. Vrura dupa aceea s-o ingroape, dar fata arata atit de frumoasa, de parca s-ar fi aflat doar in somn, si-n obraji a.vea aceiasi bujori rosii dintotdeauna, asa ca piticii nu se indurara s-o coboare in pamint. — Nu, in adincul cel negru al pamintului nu o putem cobori! Ar fi mare pacat! . . . graira care mai de care si, asternindu-se pe munca, ii facura un sicriu de clestar, ca sa poata fi vazuta de oriunde te-ai uita la ea. O culcara apoi inauntru si deasupra ii scrisera numele cu slove de aur, precum si ca a fost fiica de imparat. Apoi urcara sicriul pe-un virf de munte, de-l asezara acolo, si de fiecare da­ta raminea cite unul de veghe. Vietatile padurii incepura a ve­ni si ele s-o jeleasca; mai intii se arata o buha, apoi un corb, si-n urma acestora, o hulubita. Si asa ramase Alba-ca-Zapada multa, multa vreme in sicriul ei de clestar si nimic nu-i stirbea din negraita frumusete. Parea ca-i vie si doarme, ca era tot asa de alba ca zapada, de rosie ca singele si cu parul negru ca aba­nosul. Si s-a intimplat ca un fecior de crai sa se rataceasca in pa­durea aceea si, dind peste casuta piticilor, sa le ceara gazduire peste noapte. A doua zi, cand o porni la drum, vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada si citi cu nesat ce sta scris deasupra, cu slove de aur. Si cum privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela, incepu a-i ruga pe pitici: — Dati-mi mie sicriul si-o sa va dau in schimb tot ce vi-o pofti inima! Dar piticii ii raspunsera: — Nu ti-l dam nici pentru tot aurul din lume. Daca vazu asa, feciorul de imparat ii ruga cu si mai multa staruinta si ardoare: — Atunci indurati-va si mi-l daruiti, ca de cand i-am zarit chipul, nu mai pot trai fara ca s-o vad pe Alba-ca-Zapada. Si v-asigur c-o voi cinsti mereu si-o voi pazi ca pe faptura care mi-e cea mai scumpa pe lume! Auzindu-l cu cit foc vorbea, inimosii pitici se indurara de el si-i daruira sicriul. Feciorul de imparat isi chema slugile si le porunci sa ia cosciugul pe umeri si sa-l urmeze. Si cum mer­geau ei asa, se intimpla ca unul dintre slujitori sa se poticneas­ca de-o buturuga si, din pricina zdruncinaturii, bucatica de mar pe care o inghitise Alba-ca-Zapada ii sari afara din gitlej. O clipita doar sa fi trecut si domnita deschise ochii, ridica usurel capacul sicriului si se scula in capul oaselor. Si era din nou vie., de parca s-ar fi trezit tocmai atunci din somn. — Vai, doamne, unde ma aflu? striga ea nedumerita. Cu ochii razand de bucurie, feciorul de imparat se apropie de dinsa si-i spuse: — Cu mine esti, cu mine! Si-i povesti toate cite s-au intimplat. Iar la sfirsit, adauser — Imi esti mai draga decat orice pe lumea asta si, de te-ai invoi sa ma insotesti la curtea tatalui meu, bine-ar fi, ca ard de dorinta sa-mi fii sotie. Alba-ca-Zapada ce era sa mai spuna, ca si ei ii cazuse drag . .. Porni impreuna cu el si facura o nunta de se duse vestea, cu mare alai si voiosie.”

…ACUMA CA PITICII A PASTRAT MORTU’ IN CASA UN DELTATE DESTUL DE INDELUNGAT, DUPA CE L-A SPALAT (cu apa si cu vin!?!?!…poate absolventii de medicina ne aduce o explicatie clara – “absolventii de medicina “=personaj colectiv), CA PRINTUL S-A INDRAGOSTIT DE MOARTA SI CA A VRUT SA O DUCA LA EL ACASA…. KINKY FREAK… NECROFILU’ DREACU’…. e o treaba destul de tulburatoare pentru fragedele suflete carora le este destinat basmul.

SAAU (si aici e doar pura speculatie, nu am dovezi )

Cum Printul vazu sicriul din crestetul muntelui si pe frumoasa Alba-ca-Zapada si citi cu nesat ce sta scris deasupra (n.r.ii scrisesera numele cu slove de aur, precum si ca a fost fiica de imparat)… Si privea ca vrajit si nu se putea desprinde de locul acela… eu ma gandesc ca vroia sa se casatoreasca cu raposata, cu acte false, datate inaintea decesului si sa mearga apoi la ta’su sa ia mostenirea…care nu era putin lucru… era un regat…si sa se ajunga frate. Dar poate acestea sunt doar ideile mintii mele bolnave, pervertite de cruda realitate cotidiana.

P.S. sunt curioasa daca dupa ce a inviat i s-a parut la fel de atragatoare )

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s