„Me sem baxtalo…?“

 In care se arata ca marti, ora 17.30, in sala Horia Bernea de la MTR avu loc premiera documentarului de 52 de minute „Me sem baxtalo…?/ Sunt norocos?”, realizat de Oana si Tudor Giurgiu, produs de Hai Hui Entertainment.
Road-movie-ul in care Nicu (un student de etnie roma) si Toma (un boboc curios de la UNATC) descopera cateva comunitati de romi din tara, povestesc despre istorie, prejudecati, probleme, programe guvernamentale si solutii, a fost prezentat in cadrul campaniei S.P.E.R. (Stop Prejudecatilor despre Etnia Roma).

„Protagonistii filmului, doi studenti (rom si roman), Nicu si Toma, au avut sarcina cea mai dificila, practic incercind sa se apropie si sa inteleaga problemele de fond ale comunitatilor prin care au trecut. Au ramas memorabile dialogurile lui Toma cu femeile din comunitatea traditionala de caldarari din Brateiu si incercarea lui Nicu de a vedea starea de spirit a romilor care nu au acte de identitate din Gradinari“, a declarat Tudor Giurgiu pentru Cotidianul.

Puteti vedea prima parte a filmului sambata pe la 11.30 pe realitatea, si a doua parte sambata viitoare la aceeasi ora.

Una peste alta, de ce sa-l vedeti? Daca n-ati avut vreodata curiozitatea sa aflati de pe unde se trag, ce fac, de cate feluri sunt, cum traiesc, si asta nu de la stiri, nu din telenovele, nu din teorii… merita sa faceti o incercare. Daca aveti idee de toate astea si sunteti curiosi totusi cum se mai traieste in secolu 21, recte mileniu 3 in comunitatile traditionale sau in familiile de romani romanizati, sa mai uitati un pic de ale discriminarii, tot ar trebui sa va treceti titlul filmului in agenda.

REVIN cu alte ganduri

Anunțuri

de baletisme si lebadutze

in care se arata ca in frumoasa seara de luni plecai cu domnisoara cristina aka mami, newbie in ale condusului si prudenta mi-a placut, catre sala palatului. locatia cu pricina a polarizat atentia -ce-mi place expresia asta – pe motivu spectacolul lacul lebedelor, balet adica. dupa boringuiala care-a fost prezentarea lui eusebiu stefanescu – actor- care se prezenta singur si cita din nichita stanescu niste treburi dupa ce vorbi de antidrog si ciado romania, urma o ciudata pauza si show-ul.

care e ciudat sa vezi balet pe muzica de la boxe pe un linoleu urat pe o scena urata, cu o scenografie formata din trei tabloaie panzate de se schimba cu scripetele in spate.

asadar la balet a fost ca stateam la loja si vedeam la culise si am si adormit un pic mai catre final cand incepe sa invinga binele.

una peste alta, nu stiu daca venira vedetele balsoi sau rezervele, da ma rog a fost un program de executie la sol in conditii de sol precar a unui program artistic destul de simpatic pe o partitura ceaikovskiene updatata care pierdea imens in boxele alea.

si nu mi-a iesit pozili cu telefonu.

da na una de control:

de miziloshenii

in care se arata ca primii o leapsa apriga de la o cetateanca apriga – o simpatica cireasa care ar fi in stare sa intoarca mizulu pe dos.

ce-as face in calitate de dictatoare la mizil? adica intr-o mica romanie esentiala, cartierizata, nestemata a sistemului, de la caragiale incoace. as da ordin sa nu se schimbe nimic. cu conditia ca oriunde in alta parte sa se schimbe ceva. si mizilu sa fie primu muzeu in devenire, prima rezervatie romaneasca trainda dupa regulile actuale. experimentul mizil. un mizilic.
acuma ce tip de schimbari sunt permise as zice chiar must have:
electricitate, apa curenta, apa calda, sistem de canalizare, salubritate, curatenie, tramvai, troleu, politete, ecarisaj, spitale curate, ferme si sere primprejur, un cinema, patiserii romanesti, buticuri, 2 supermarketuri, parc, locuri d joaca pt copii cu scranciobele si alte alea de bun simt si bio si fara conservanti. si tutungerii.
productii de ceaiuri, tincturi, sirop de brad, sapun de rufe, seminte, bijuterii de plstic si lemn, milieuri, goblenuri, tablouri din chibrite, modiste, cizmarii, fabrica de lenjerie de bumbac si pijamale, fabricuta de muraturi, terenuri d sport. un webcam in centru sau intr-o zona unde tre s cante fanfara duminica si sa-si scoata pompierii nevestele la plimbare.

ce nu tre sa fie in mizil:
kfc, mac, walmart, cora, billa, mall, shaorma si fornetti, clubbing fitzoid, cizme albe de lac cu egari metalizati la minijup si alte noutati streetfashion, semafoare sincronizate, otv, antena 1 dupa ora 17.00, criminalitate juvenila, adria, american cola, videanu, geoana, vadim si alti negativi.

am notat o f mica parte din chestiunile necesare pt experimentu care-ar vrea sa releve un coltisor evoluat din forte si resurse proprii, fara imitatii, fara imprumuturi, fara bocete, fara pretentii, un coltisor modest, decent, simplu, fara fite, climat candid si linistit, cu munca cand tre sa munca, promenada cand e sa promenada, cu amenzi pt nesimtire. cand te duci la mizil sa iti fie jena sa scupi pe jos, sa arunci gunoaie, sa te iei de chelneri, sa te miri ca te izbeste karma pozitiva.

de fapt, nu mi-ar placea s fiu dictatoare l mizil. ca nu m-as tine de cuvant si as comanda multa ciocolata.

de 8 martie

ziua femeilor care nu spun niciodata:

  • am obosit sa cred ca intelegi ce vreau sa zic de fapt, dragul meu
  • am obosit sa cred ca intelegi ca daca-mi flutur sanii prin fata ta, vreau alint nu sa-ti ofer suport pt maini
  • am obosit sa ma port cum cred ca e mai bine pt tine, pt noi, pt mine, pt altii, nu cum imi vine
  • am obosit sa sper sa te prinzi ca emanuelle imi place mai mult cu sonor decat asses, tits & pussies on threesome fire
  • am obosit sa astept sa-ti dai seama de ce stii deja, am obosit sa te astept in timp ce tu n-astepti, sa astept sa primesc ce nu ti-am spus ca vreau
  • am obosit sa spun e ok cand uiti de promisiuni, de respect, de cald, de alaturi, ca nu ai timp, ca nu ai chef, ca altadata, ca poate sau poate nu
  • am obosit s-o facem numai cand si cum vrei
  • am obosit sa ma gandesc instant ca daca spui sau faci x chestie inseamna automat y chestie, dar poate fi si z sau poate ca e un pic din y, dar si un pic din z, pt ca n-as vrea sa fie x, pt ca nu inteleg, nu-mi place, dar as vrea sa stiu, sau mai bine nu, poate e chiar F si atunci e nasol
  • plec pt ca vreau altceva, nu obosnuinta asteptarii
  • am obosit sa ma gandesc la toate nimicurile si in general la tine, ajuta-ma sa ma ajut sa le dau la o parte

ziua femeilor care spun:

  • ma plac, ma accept, ma alint, ma cert, ma copilaresc, ma maturizez, ma enervez, ma calmez, ma ofer si cer sau nu si-mi asum ce ofer ce cer, ce astept, ce primesc, vreu sau as vreau pt ca stiu ca mi-e si mi-ar fi si ne e si ne-ar fi bine nu pt ca altii/altele vor, pot, si au sau dimpotriva
  • privesc oamenii in ochi, zambesc cand ma impiedic, cand fumez, cand beau, cand mananc, cand fac ceva pt mine, pt el, pt altii, nu-mi ascund incruntarea nici teama de teama de a nu ramane singura
  • don’t take me for granted! im not a bone to turn to when tired of discovering the others, im just the best bone for you, see how i melt in ur body, see how ur smile stars growing and all?
  • ma enerveaza „descopera femeia din tine” pt ca femeia din mine sunt eu, impreuna cu in-afara-si-pe-dinlauntrul-meu, n-am nevoie sa ma caut, stiu f bine unde sunt, nu m-agat de trecut, nu traiesc in viitor, stiu sa-mi cumpar singura flori si sa-ti spun ca alea de gradina pt care ti-ai innoroia papucii miros mai bine decat voucherele pt parfum pe care mi le-ai lasa pe noptiera
  • stiu s fac si una si alta si singura si cu tine si stiu sa-ti zic cand mi-e bine si cu una si cu alta
  • mi-ar placea sa, si asta nu inseamna ca trebuie sa
  • buna dimineata, te sarut, te iubesc, te doresc, ai grija de tine and really mean it

la multi ani femeilor care nu spun nici una nici alta din cele de mai sus, pt ca buzele, ochii, mainile, parul, respiratia si temperatura corpului se armonizeaza intr-un ceva care se poarta, se traieste, se vede si de pe pe marte si de pe venus si in general de destul de aproape, fara ochelari de eclipsa

si la multi ani in fiecare secunda simtita ca secunda si ora ca ora, nu doar pentru o zi cu doi de 0, ci pt infinit, 6 simturi ascutite egal si destule culori

De Eataly

Buna ziua. Ma numesc Torino, si in calitate de prima capitala a Italiei am primit-o pe susnumita mako inlauntrurile cetatii mele in perioada 28 februarie – 3 martie. Dansa a aterizat din blue air pe torino caselle, aeroportu meu international fancy, de unde a fost purtata de vara-sa si iubi ei catre locuinta lor din oras, in cadrul Circoscrizione 9 Nizza Millefonti – Lingotto – Filadelfia

Mako s-a obisnuit repede cu salutatu tuturor, cu gunoiu diferentiat si nediferentiat, cu bicicletele mosilor, cu motocicletele, marocanii, asiaticii, interzisul fumatului, cu inghetata, cu pastele si alte mancaruri de care nu se atingea anterior, cu cainii scosi la promenade, si s-a intristat la auzul faptului ca se exista pisici comunitare, ale blocurilor cartierelor etc din cauza ca dogs rulz in orasul meu.

Fiat, Lancia si Alfa Romeo imparatesc pe toate ale mele Via, de la Via Uniunea Sovietica la Via Roma, si mako s-a obisnuit cu ideea ca locuitorii mei nu se infitzosheaza decat rar si atunci cu Maserati sau Ferrari. Manelele din Porta Palazzo au cam shocat-o pe mako, pt ca, ce-i drept, nu cadreaza cu regalitatea Savoia pe care am tinut-o in brate de la 1563.

Palatele, gradinile, universitatea, care incepura sa se construiasca de prin secolu 15 i-au luat okii drei mako. Idem blocurile si casele care respecta regula nepoluarii estetice.
Domnia sa a efectuat plimbari de voie in zonele:
Piazza San Carlo, Via Roma, Palazzo Reale, Piazza Castello, Mole Antonelliana (muzeul national al cinematografiei) Gran Madre , Piazza Vittorio Veneto, parcul si palatul Valentino, Superga si mormintele regilor dinsatiei Savoia, orasul medieval, multe strazi si stradute cu multe magazinase mai mult sau mai putin de fitze.

I-am arata lui Mako cum se tine la noi in cetate o adevaraciune de festival dedicat ciocolatei, pt ca intre zidurile mele, candva in secolul 18 un tip pe nume Doret a inventat masina de facut ciocolata solida. Printesa ciocolatelor a fost Gianduja in toate formele sale, secondata de Venchi si Lindt & Sprüngli. Cum dansa a dorit pentru ca sa testeze si felurite alcoale, i-am oferit Bicerinul nostru traditional care a palit totusi in clasament in fata vinurilor albe siciliene – de amintit aici Alhambra. Am incercat s-o cuceresc si cu romuri, dar nu mi-a iesit.

La shopping, mako a avut posibilitatea sa plateasca cu cardul in majoritatea magazinelor mele, in special in Piazza Veneto, de unde a cumparat cu aproape 100 euro pe o pereche de pantofiori Wonders, albastri cu fluturashi, pe care i-a okit in magazinul Campers. Alte shoppinguieli includ: una pereche Adidas, una pereche sandale negre, una perche papuci de casa, geanta cu betty boop si alte 3 posetute, lenjerie si alte treburi Calzedonia si alte vreo 3 branduri faine care mi-a venit, una giaca, multe treburi bio de la herboisteria aia a lor si de la Lush, cioco, masli, prosciuto crudo si cotto, ulei maslinat cu basilico, papa pt motanu hiro zis marin etc

Cel mai mult i-a placut sa se uite pe reviste, vinovate in mare parte pt cei 60 euro platiti la aeroport pt bagajul in exces.

Va urma

Ps- mako multumeste cristinei si lui alex, parintilor lui alex si tuturor care-o suportara.

ghicitoare