despre succes, cu monica columbeanu

maritisul unei fete abia majore, frumusica, inaltuta, moldoveanca si mai intai de toate manechin cu un magnat mai in varsta decat taica-su a fost subiect de prima pagina deseori in ultimii 3 ani. pt unii parinti a fost un model pozitiv: u can make it with ur looks, just marry a rich guy, idem pt progeniturile lipsite de alta actiune la mansarda neuronala cu exceptia sinapselor produse sacadat la vederea blanurilor, bijuteriilor de aur si a masinilor scumpe si lucioase. pt altii, mai mult sau mai putin scarbiti de Romania, monica lui iri devenise definitia lui „a parveni”, iar comentariile rautacioase la adresa pustoaicei n-au incetat nici pana in zilele noastre. dar majoritatea isi aduc aminte de transmisia in direct a nuntii columbenilor:)
well, intre timp moni a devenit studenta, mamica, spera la o cariera in strainataturi, si, evident, are in continuare pseudo-reality-ul de la b1tv.
c-o fi sau n-o fi vedeta si de ce soi, whatever. de ce ar vorbi ea despre succes? tocmai pt ca reprezinta pt multe modelul femeii tinere, implinite pe plan personal, cu bani, ambitioasa in cariera, care-si pune in cap tot felul de lucruri pe care chiar reuseste sa le implineasca. nimic mai simplu. nimic mai uman.
si tocmai de aia, in Dosarul tabu de septembrie, dedicat „succesului peste noapte”, e publicat si textul Monicai Columbeanu despre succes, fara nicio interventie din partea redactiei:

Ce zice Moni la final: <<Invariabil atragem în viaţa noastră persoane şi situaţii care corespund gândurilor noastre predominante. Persoanele care folosesc în mod constant o gândire pozitivă sunt deseori catalogate drept norocoase. Este şi cazul meu. Încerc să gândesc tot timpul pozitiv şi de cele mai multe ori lucrurile îmi ies aşa cum îmi propun. Mama îmi spune deseori aceste cuvinte: „Cultivi un gând şi culegi un fapt;/ Cultivi un fapt şi culegi un obicei;/ Cultivi un obicei şi culegi un caracter/ Cultivi un caracter şi culegi un destin“>>

Deci Moni cam are dreptate, in neoriginalitatea exprimarii ei.
Si de-aia nu pot decat sa spun ca-si merita norocul. Succesul? poate ca si ala, in curand.

Anunțuri

de ziff teasing

aflam din comunicatu’ urmator ca:

„26 August 2008 – 24-FUN are grija in continuare de distractie. In toamna acestui an, cel mai tare ghid organizeaza un festival de film special.
Va fi primul cadru de evenimente dedicat unor filme senzationaliste si unui gen de entertainment deosebit de diferit. Asemenea filme care, fie intentionat, fie nu, amuza, sunt foarte rar vazute in Romania si sunt genul de entertainment cautat in special de oamenii tineri si dezinhibati.
Vrem sa aratam si o alta fata, mai deloc vazuta la noi, a cinema-ului, si sa oferim divertisment garantat oamenilor fara idei fixe despre cinema si pentru ne-obsedatii de oscar. In meniu sunt si filme de un prost-gust asumat si exacerbat, dar si sf-uri amuzante care l-ar fi facut mandru pana si pe Ed Wood.
Ideea de baza este divertismentul alternativ, fara pudori, fara limite si uneori fara creieri, care, venit de cele mai multe ori din subteranele cinema-ului, reuseste sa fie mai amuzant, mult mai subversiv in propria naivitate decat cinema-ul american mainstream. De la Killer Condoms la George W Bush si de la sani gigantici la avioane ultra-sonice, sunt din toate. Iar pentru filmele acestea micute celebritatea este uneori sinonima numai cu un status de ‘probabil cel mai prost film facut vreodata’ sau, in clasificari absurde, un sublim de cretin.”

adica de fapt nu aflam nimic, deoarece e un strange teasing. strange e si evenimentu la care trimite. da la care clar m-oi duce, cand or catadicsi sa-l anunte. domnul c.c. zice ca face parte din strategia de comunicare. ma rog, e primu festival de filme de categoria Z asumat, adica se vor intrece filmele proaste, da proaste rau. de directoratu artistic  se ocupa zombiliticul domn c.m. cel prea-tanar-uratoriu-de-batman, lucru care-mi pompeaza emotii in cordul afectat de platitudinea vietii si garanteaza ca va iesi o kestie faina.

de mamaia cea frumos scarbitoare

mana sus cine stie ca de azi pana pe 24 aug la mamaia se intampla si altceva decat calcarea pe barete versace (le incalti ca n-ai ce face? – daca esti o pitzi care se respecta) adica…ladies and gentlemen, festivalul de la…. mamaia. ta-ra-ta-ta…. tataia dzeu sa-l ierte s-ar fi bucurat de aceasta manifestatie de teverism festivaloid – ar fi ocazia sa spuna: vezi nepoata..piese de piese..nu mai are cine sa le cante..tineretu asta..si-apoi ar fi fredonat in legea lui..pe versuri de andreea andrei…

revenind. mamaia time, only on tvr, ‘course, microfonie pt toata natzia. cu 2 sectiuni, interpretare (26 de aparitii vocale) si creatie (17 bucati noi), cu o incercare de prezentare care sa treaca amuzant the generation groapa: maia morgenstern & marius bodochi – madalina antonescu & angelo petrescu, si cu o serie de recitaluri (Smiley, Nico, Anna Lesko, Marcel Pavel, Keo, George Nicolesco, Distinto, Anne’s, Julia, Diva’s Life si Provincialii, Manding, Parlament, Edikt si Directia 5).

no, amu is curioasa daca mamaia interpretarii& creatiei face rating mai mare decat romanian top hits de pe tvr 2 (btw, se intampla la bacau) sau nashul in reluare la b1tv…

asa ar fi normal, daca ar fi vba de un CONCURS, adica de un show, adica de un EVENIMENT, de o scena pe care urca newbies in ale cantatului care au cu ce sa cante, stiu sa cante, vor sa cante si vor sa-i faca pe altii in viitor sa-i plateasca sa le… cante, evident.
numai ca.. de multa vreme situatia sta putintel diferit. pe scena urca niste timorati care vor sa castige mila juriului lalaind imitativ niste slagare, chinuid acute, incercand sa se ridice la inaltimea unor voci pe ale caror negative au studiat la scoala populara de arta. veti zice ca festival implica, pe de o parte, o kestie care se keama necomercial (nu toata lumea merge la filme de festival, nu toate filmele de festival fac bani). just. doar ca „lipsa aia de comercial” pretinde altceva: calitate artistica.

ori la mamaia interpretarii, ouourile suna de kkt, ritmul le scapa multora pe drumul de la diafragma la buzitzele tremurande de emotia momentului pt ca, nu-i asa, se canta la un festival national…
singura faza de popularitate: naomi a fost in sfarsit selectata la mamaia, oh joy!
revenind: who cares about mamaia and whatta fuck am i thinking when mentioning this useless thing? raspuns: nu multi si da, ma gandesc la o treaba si anume cum ar fi daca aia de se inscriu la un concurs de asta, evident nu pt premiul 1 (infimissim, adica 1500 euro) sau trofeu (autoturism), ci pt ca is buni si vor s-arate asta, sa faca o treaba buna alegandu-si cu atentie piesele, investind in reorchestratie, in outfit, in ceva pregatire muzicala si imprietenindu-se cu atitudinea, intelegand ca nu e o intrecere de imitatori, ci o competitie muzicala destul de serioasa. daca urmaresti de la sferturi incolo orice talent show bun (britain’s got talent, america’s got talent, sweden’s got talent sau chiar megastar) la care participa debutanti in ale cantatului, iti dai seama cam despre ce e vorba.
dar mamaia se incapataneaza sa ramana o morsa, in timp ce pana si invekitul san remo a dat semne ca poate mai mult.
multi dintre acesti wannabe’s din seara asta mi-au amintit de studenti la actorie (sau kiar actori, mare parte din provincie) care la o sedinta de casting insistau sa spuna fabule, pt ca au fost invatati ca „pe asa ceva au cele mai bune reactii”. spre binele lor, sper ca intre timp le-a trecut. ideea e ca ar fi bine sa le treaca si astora care pun botu la sfaturile unora care considera ca a canta „spune-mi” al monicai anghel inseamna o reteta de succes, pt ca e posibil sa iasa niste octave bune si curate. cu atat mai rau e daca se aleg niste piese d’astea dinainte si tragi la sorti si te multumesti cu ce pica.
wake-up newbies: puneti mana pe o piesa care va reprezinta, va pune in valoare cel mai bine, repetati pana stapaniti toat cele si abia apoi iesiti pe scena!

pt „mamaioti” (the middle-aged fans of the festival): distractie placuta pe 24 august, la recitalul juriului!

vine toamna cu tocuri cui

o toamna eleganta. in care s-ar putea intampla o kestie: the return of the stiletto. frumos de vazut, mai greu de purtat… ma rog, culorile din toamna asta sunt f misto – cel putin cele din colectiile de la fashion weeks

icisha- paris fashion week insight unde galliano iar a venit cu un fes fain.

iaca video
Paris Highlights: Fall 2008

de scandalizari si terfeliciuni

omul cu laptopul urla pe tema svasticii de pe crupa poneiului reprosandu-i corinei suteu ca nu cunoaste legea statului nY si legea americana, povesteste din nou de antidefamation league out of context si zbiara dupa cartoane care sa-i serveasca drept argumente.
asta dupa ce gadea l-a incoltit pe tanarul neagoe, pr al icr ny, al carui nume a fost terfelit in zona lu felix si a servililor dumisale (recte badin care nu merita link), folosindu-se tot out of context de texte postate pe blogul lui, pe Tiuk sau de fotografiile din albumul de le flickr ar prietenei.

ma aflam in pauza de blog. pe motive fizice. ma gandeam ca daca as scrie, ar fi ceva mai serios.
care sa atraga atentia asupra a doua kestii: informare corecta si respect, ambele lipsind cu desavarsire atat din emisiunea sinteza zilei, cat si in articolele si comentariile de pe diverse site-uri.
insa, imi limitez exprimarea decenta doar la urmatoarea nota: doi reprezentanti ai ICR prezenti in cadrul unei emisiuni tv pt a-si exprima punctul de vedere nu pot fi tratati ca niste acuzati hartuiti, la care sa se urle nonstop, fara nici cea mai mica urma de respect. (Dreptul la replica al lui neagoe – via Zoso)

si pt ca romania nu tre sa fie cunoscuta cultural doar pt carul cu boi, dracula si nadia, ci si pt felul in care e acum cu street art, urban, internet usage etc drept pt care ziarele servile si politicienii decazuti, fosti aparatcici, isi ridica poalele in cap si scuipa in san dupa care scuipa venin, in aceasta seara imi permit sa ma comport la fel verbal ca obiectele umane care facura actiunile de mai sus si comentatori lor pudibonzi, ignoranti si artagosi:

refuz din nou sa cred ca publicul e oligofren, retardat, stupid, plastilinat, grobian si are nevoie de mesaje pe masura care sa-i aztatze nevoia de a da cu pietre. asa cum refuz sa cred ca toti cei care fac asta pot sa se prezinte senin: jurnalisti ( de inalta clasa…)sau sa se creada lideri de opinie.
pe sistemul: lasati leprele sa trancane si comunitarii sa-si imprastie discursurile fecaloide calomnioase pe micile ecrane si in fitzuicile de 2 lei, asistati la circ, daca va tin nervii. si cand nu ma mai tin, feel free 2 say, cum zice si neagoe intr-un text de fictiune: „muie, ba, muie ca o meritati!”.

ps – un post foarte fain – paul breazu, pe rekino.ro – aici

de sutienul anti-glont vs poneiul roz svasticat

in care se arata ca uneori ma uit seara la tv. si rareori la talkshow-uri, mostly because they are… useless. primul dintre talkshow-urile saribile (adica peste care se poate trece prin saritura de telecomanda) este sinteza zilei. de ce? pentru ca e o emisiune penala, dezbatand in bataie de joc, adica la modul stradal, un fals conflict – adica o kestie pe care o trasnforma – sau la transformarea careia contribuie – in mare scandal.

cum face gadea emisiunea cand vrea rating sa bata realitatea: il ia pe badea, il pune langa ciutacu, se hahaie in prosteala dar cu convingere (pt ca dezinformati fiind si autosuficienti nu pot fi acuzati de mai mult), balacaresc persoana plasata in mijlocul scandalului, mai citesc cateva sms-uri de la colegi, mai bricoleaza mucilaginos alte opinii si dupa aia trec la youtube.

marti, 5 august. sinteza zilei . tagline: „e plin de imbecili, da prosti avem?”. prima parte: comentata expozitie de la ICR NEW YORK („Expoziţia organizată de Institutul Cultural din New York, „Freedom for Lazy People”, a declanşat descinderea poliţiei, o anchetă a Senatului asupra instituţiei şi amuzamentul cercurilor intelectuale autohtone.”- cotidianul.ro).
In loc sa prezinte situatia/ contextul – cum si cu cine si de ce s-a facut expozitia „freedom for lazy people” (de citit articolul din Cotidianul), cine reclamat si unde, care-au fost reactiile in presa americana, cum politia a clasat ca „alarma falsa toata povestea” si reprezentantii evreimii au inteles si chestiunea svasticii pe crupa unui ponei roz, s-au lansat in tirade impotriva lu patapievici, au desfiintat total expozitia, cu argumente de piata giulesti, ignorand situatia si canalizandu-se unineuronal pe vina lui patapievici, despre carea badea, un tip de treaba de altfel, se intreaba retoric cum ar fi daca ar avea chef sa faca o expozitie cu muci…

m-as fi distrat, daca ar fi fost emisiune de divertisment, da pt ca-si zice „sinteza zilei” fara nimic sintetizat, din care publicu sa inteleaga cum devine kestiunea, nu voiam decat sa pun mana pe telefon si sa caut s intru in direct cu nervii scuipanzi. ma rog, in partea a doua, au trecut la filmulete veki de pe youtube pe care le-a vazut lumea acu 6 luni, inkeind cu paul potts, vanzatorul de tel ajuns la selectie la britain’s go talent, video dupa care badea era sigur ca daca nu ar castiga, ar ramane un simplu si trist vanzator de mobile. well, draga badea, paul potts a castigat in iunie 2007 finala britain’s gor talent, a inregistrat si lansat si un album de debut, sorry ca n-ai aflat (n-a trecut decat un an si ceva de la eveniment…), si ca antena 3 n-are un producator care sa aiba creier documentat si sa-ti spuna asta in casca.

pe de alta parte, de la realitatea – care nu-i in programul serilor mele de marti, pe langa chestii serioase, am aflat si care-i faza cu sfarcul unei tanti dintr-un tablou de strajuieste capul lui berlusconi, care berlusconi era la conferinta de presa cu basescu, am urmarit niste povesti despre veste anti-glont si, de ce nu, sutienul anti-glont, am lecturat mesajele telespectatorilor (f tare ala care zicea ca olimpiada nu se mai tine la beijing din cauza de cutremure, ci la bucuresti, si mai tare ala in care se reclama ca un popa roaga enoriasii la predica sa nu-si faca carduri de identitate pt ca, atentie, card citit pe dos = drac)

concluzia serii:

1. am ales sutienul anti-glont in fata poneiului svasticat mai jos de cur, pt ca pe al doilea s-au depus prea multe excremente verbale, iar eu il prefer ca obiect de expozitie, de statement urban. pana la urma, s-a dovedit a ilustra perfect conceptul de „freedon for lazy people”… lazy brains la antena3.

2. daca nu e profa de sex, atunci e patapievici, daca nu e patapievici, e basescu, daca nu e basescu, e cristina spatar, daca nu e aia, e marin, daca nu e marin, e raduleasca, daca nu e ea, atunci e andreea spatar cu boschet, daca nu-s nici astia, tre sa fie celulita loredanei, daca nu, se gasesc oricand niste tzatze, cururi care sa se zbantzuie pe primele pagini sau in prime-time, cand n-ai cu ce umple un talkshow.

refuz sa cred ca „traim intr-o tara de impotenti si de frigide” cum zice misu bedeac la el pe blog, perfect argumentat (fragment: „Sunteti revoltati!! Ati aflat o stire socanta : “Bendeac de la Mondenii se fute!” Gata!Sunt condamnat la oprobiul public si la penitenta alaturi de profesoara!Tara asta isi merita soarta!”), de pitzipoanca.org si de cocalari.com, de imbecili care folosesc „din cauza drept pentru care” pt ca li s-a reposat ca incep orice comunicare cu Deci, de fani ai magdei ciumac si vanatori de elodii, de pudibonzi si ignoranti si indolenti sai dezinformati prin optiune – tocmai pentru ca transforma niste personaje de pe sticla (badea, gadea, cristoiu, ciutacu, omu cu laptopu, dan diaconescu) in detinatori ai adevarurilor universale despre politica, viata, lume si tzara…

3. pt ca m-a enervat azi, sar peste gesturile largi ale lui badea si ma duc sa prestez 100 de abdomene in cada. am zis.

4. nu mi-am exercitat dreptul de zapping, by choice. ma loveste uneori curiozitatea de-a consulta sursele de informare ale  familiei, macar pt a sustine cat de cat subiectele de discutie ce nimeresc in conversatiile telefonice saptamanale sau in cadrul vizitelor bianuale. da, mi s-a mai spus ca-s media-masochista.

de la re:publik la rekino, cu forte noi

Am asteptat multa vreme o revista de cinema misto. la noi zic. cand aparuse revista in stil pro condusa de ada rosetti chiar speram ca va putea evolua in ceva cool. n-a fost sa fie. pe piata … pauza. sau ma rog, daca erai interesat, mai lecturai un hbo, o treaba, mai rar alea marca cnc…
In toamna lui 2004 cineva s-a gandit sa faca nebunia sa sparga gheata, sa puna steagul pe luna, sa faca chestia asta: o revista cool, de cultura urbana, o revista de cinema dezinhibata, care ar fi putut sa se ia la bataie cu multe altele de calitate din afara si sa-si asume riscul de a exista in Romania.
In pauzele de tigara se cautau nume, oameni, resurse, se faceau planuri, se furisau temeri, se nasteau sperante. Si-n 2005 a aparut RE:PUBLIK. Un brand care s-a impus repede si l randul lui, a facut si mai cunoscute niste nume cinemaniace (si a lansat alte cateva) care si-au atras aprecierea fanilor pt profesionalism, cutura, scriitura.
Mihai Chirilov, Ana Maria Sandu, Carmen Gradinariu, Claudia Ion, Cristi Marculescu, Paul Breazu, Laura Popescu, Carmen Mezincescu, Codruta Cretulescu, Andrei Cretulescu samd si-au luat la revedere de la republik in luna iunie a acestui an.

Mihai Chirilov (red-sef Re:publik si Director al TIFF) a anuntat oficial cauza decesului publicatiei pe care o vanau multi dintre noi pe la chioscuri luna de luna.
Recunosc, am beneficiat la capitolul asta de ajutorul unei tanti de la chiosc care dosea pt mine unul din cele 3 numere, de mila lui Celino, a lui Stefan sau a lui Cristi M.
Acum… o sa am grija de arhiva personala si voi urmari evolutia online a REKINO – noul nume sub care va activa redactia, pe www. Deocamdata, rekino.ro e intr-un beta, ca blog, simpatic. Merita un site demential, pe care sper ca se vor apuca sa-l pritoceasca soon. Pt ca merita, pt ca e loc pt ei, pt ca acum sunt „revista devoratorilor de film si muzica”, sharper than ever:)

Comunicat (Via Anca Gradinariu)

Vechiul Republik devine Rekino

În iunie a apărut ultimul număr al revistei Republik în formula redacțională care a impus-o pe piață în ultimii trei ani.

Republik, singura revistă de film și muzică din România, a fost lansată în mai 2005 și își datorează reputația, dobîndită de-a lungul a 39 de numere, spiritului lipsit de compromisuri, tonului dezinhibat și totuși unitar și, nu în ultimul rînd, conceptului inedit gîndit și susținut de echipa redacțională.

În tot acest timp, revista a împărțit lumea filmului și a muzicii în regaluri, remize și rebuturi. A cultivat o atitudine tranșantă. Și-a făcut fani și dușmani. A impus un stil, a avut curajul să meargă contracurentului și nu s-a mulțumit doar să livreze informație impersonală. A ales calea cea mai inconfortabilă și mai contestabilă: aceea a articolelor de opinie și a verdictelor clare.

Pentru membrii redacției, concurența au reprezentat-o revistele de același profil din străinătate. Provocarea a fost să dovedim că o astfel de revistă profesionalizată și branșată la actualitatea locală și internațională poate exista și la noi. Adică, o revistă de colecție, cu o grafică atractivă și texte consistente, dar și cu un DVD gratuit lunar cu filme de autor, în conformitate cu spiritul revistei și cu așteptările cititorilor de la o asemenea publicație.

Din păcate, diferențele de viziune și neînțelegerile dintre bordul revistei și echipa redacțională ne-au determinat să ne retragem din această combinație. Ne-am confruntat cu lipsa unei promovări eficiente (esențială pentru orice publicație), cu bugete de austeritate și o distribuție aproximativă și aproape sinucigașă.

Pentru că sîntem convinși că cititorii au nevoie de o astfel de revistă (care în momentul de față lipsește de pe piață), dar și pentru că cel mai mare capital al ei au fost colaboratorii, opiniile lor și grafica performantă care i-a pus în valoare, am decis să continuăm folosind același concept pe care noi înșine l-am brevetat.

Cu un nume nou și mai incisiv (REKINO), ne puteți accesa deocamdată on-line la adresa http://www.rekino.ro, blogul interactiv unde îi veți regăsi în viitorul apropiat pe majoritatea redactorilor și colaboratorilor pe care i-ați citit timp de trei ani. Ei vor recupera, zilnic, timpul pierdut de la ultima noastră întîlnire.

Ex-redacția Republik