improşou

în care se arată că m-am deplasat pt a 2a oară la improşoul de la cafe deko, unde s-au produs: teo, micuţu, vio, costel şi suzi. cool experience, respect. din public s-au hlizit şi figuri cunoscute, dintre care îmi amintesc acu numa de dan chişu şi de oreste.

copiii ăştia sunt chiar faini şi merită aplaudaţi des. o porţie de râs în mijlocul săptămânii face bine la sănătate.

Cine nu stie ce e aia un show de improvizatie nu are decat sa isi imagineze cum a fost cand a visat ca face sex cu actorul sau actrita preferata intr-un paradis tropical, inconjurati de papagali care stiau sa cante la pian, asta in timp ce mii de sclavi suflau bland la unison pentru a crea briza perfecta. Apoi trebuie sa eliminiati actorul sau actrita, paradisul, papagalii si sclavii, iar apoi sa adaugati o scena, niste comedianti, un bilet de 15 lei si exact asa e! zice teo la dansul pe blog.
well, cam aşa e.

dacă n-aveţi vreme să vă deplasaţi pâna la cafe deko tnb, aşteptaţi până ce băieţii termină site-ul pe care le veti putea urmări şourile live şi veţi putea consulta arhiva. aveţi ce povesti amicilor de pahar…

imagini de la şouri mai veki:

de gratie, cu grace bawden

in care se arata ca unele fiinte se nasc cu talent. il poarta cu modestie. uneori nici nu-l constientizeaza. si cand e la o adica, isi inving teama si pasesc pe o scena, in cadrul unui concurs, in fata unor jurati. pe care-i lasa masca din prima. simplu. prin har.

iata ce n-au surorile modorcea, da are din plin domnisoara grace bawden, in varsta de 15 ani, participanta la australia’s got talent:

de re:publik nou si femei

in care se arata ca am rasfoit noul re:publik pastorit de bruno andresoiu. cu look aproape nou, cu ekipa total noua. cum e? igloo extended. nimic mai mult. cu toate astea, desi in edirorial se infiereaza subtilissim ekipa veke,care s-a transbordat voluntar pe rekino.ro, se pastreaza denumiri de rubrici si formulari din structura veke. re:gal, re:miza, re:but nu stiu sa fie kestii patentate andresoiu & co, da ma rog, sa fie primit. prefer sa le citesc pe cele de pe rekino. Cat despre materialele de muzici, arhitecturi si alte trebi artistice, content cam slabutz, da cu pretentii artzyfartzy cum ar zice zombilissimul.

acuma de femei. umbla vorba la hollywood ca femeile au timp sa stea intr-un cinema peste 2 ore la un film despre ele.  indoi-m-as ca daca stai 2 ore la mani-pedi si inc-o ora la cosmetica si vorbesti trebi de-astea de barfoteca intr-o sambata abia stepti sa bagi peste 2 ore de film in care sa vezi aceleasi kestii pe care le-ai facut inainte. faza e ca „the women” originalu lui cukor era kiar fainutz. asta nou al lui diane english, adaptat la realitatile si relatiile prezente e cam tras de par. olivotto il numeste pe cotidianul.ro „femei de polistiren” si il castreaza, iar andreea chiriac ii da regal. eu una, cum n-as avea cum imbunatati filmarea (pe alocuri de aruncat cu cotoare de mere in ecran) as scoate mai intai cel putin 25 de minute din el si apoi l-as mai vedea putintel, sa ma destind. e remizant. da e de vazut pt ca e simpatic, gratie dialogurilor. si pt ca toate actritele sunt cool: Meg Ryan, Annette Bening, Eva Mendes, Debra Messing, Jada Pinkett Smith, Bette Midler, Candice Bergen, Carrie Fisher, Cloris Leachman.

noapte buna, maestre

„Bre, muica, tu scamatoriu o sa te faci! Mama mare, de acolo, pe unde oi fi, sa stii ca zicerea matale, care acum parca imi suna un pic si a blestem, s-a implinit.”

de ce se rostogolesc navalnic lacrimile pe obraz cand auzi ca pleaca de langa tine un om care ti-a zambit o singura data? pe care nu l-ai cunoscut. pt ca se intampla sa-l fi admirat nespus, sa-l fi aplaudat, sa fi simtit ca ti-a daruit atatea… pt ca se intampla sa-l fi iubit.

acum multa vreme mi-a facut cunostinta cu hamlet. cu o multime de personaje. cu modestia. m-a facut sa ador teatrul. m-a facut sa incremenesc in tacere si zambet cand il vedeam pe strada. se intampla sa-l vad iesind de pe poarta si nu puteam spune dacat buna dimineata, maestre.
il mai urmaream alaturi de alti doi mari actori, Victor Rebengiuc si Gheorghe Dinica. il stiam mult mai mult din povesti.
o data mi-a zis sarumana, duduie. si zambea.
si nu stia ca era mai mult decat „regele scamator”. mult mai mult. si l-am iubit. azi a plecat.

“Timp de 40 de ani, pe scena si ecran nu a fost previzibil, nu a fost repetabil. A ramas mereu o surpriza sau chiar o enigma. Cand l-am cunoscut, dupa multi ani, am descoperit un om “cu o inima calda si un cap rece”, un artist special, greu de definit. Un actor ce nu poate fi disecat. Un om uneori greu de inteles si de suportat, dar care mereu ne fascineaza, ne face sa intoarcem capul dupa el pe strada sau spre rampa”, scria Ludmila Patlanjoglu.

noapte buna, maestre Stefan Iordache

later edit: pe tvr1, duminica seara, in memoriam, o emisiune superba realizata de iuliana ciugulea, avandu-l ca invitat pe stefa iordache. o frumoasa lectie de viata.

Stefan Iordache a incetat din viata

ropote de aplauze si reveria erotica de luni

in care se arata ca s-a terminat Cerbul sambata cu urmatoarele premii:
Locul I – Cerbul de Aur – Răzvan Krivach, România – „Too Much Love Will Kill You”
Locul II – Cerbul de argint – Biondo, Suedia – „Shine”
Locul III – Cerbul de bronz – Tony Poptămaş & Desperado, România – „The Universe”
Premiul special al juriului – 3Nity, Franţa – „Say Something”
Premiul de popularitate – Annamari Dancs, România – „Burnin”

ce-ar mai fi de zis: in 3 seri am vazut doua tinute ok ale prezentatoarelor, ambele rokii semnate Botezatu. de cantat: mai mult in serile alea de la hotel aro decat pe scena. de dansat, cam pauza. de popularitate: who the f..k is annamari dancs? canta pitigaiat, kestie care dauneaza rau cantatului in engleza, limba pe care nu o intelege si nu reuseste s-o reproduca pe muzica oricum (si nu-i o kestie de defect unguresc, stiu si unguri care vorbesc decent engleza), n-are concerte la bacau, deci nu exista. piesa aia e penala. de biondo: simpatici, de tony, idem, are si voce. de razvan krivach – fff lalait, da stie muzica si stie face atmosfera asa in felul lui. boghimelc il place, io nu, sa traiasca fericit. sa vedem cat vinde daca vinde. a si mi-am amintit de una cu M din bulgaria care-a cantat superbine selecta lu anda adam. trebuia sa ia premiul pt cea mai buna selecta, clar.

well, ropote de aplauze, sa traisca consiliul de administratie cum s-ar zice, sa traiasca si domnu sassu si cablistii si toti abonatii si sa mai incerce si alta data poate cu fonduri, ca poate le iese.

luni fiind, ar trebui sa ne delectam cu lucruri pasnice.
colegu Piticu a ales sa se delecteze din nou cu funduri. sau ma rog, cu nuduri artistice in nisip.

Io, cu un citat din finalul fragmentului „inteligenta erotica” dat la pachet cu Tabu de septembrie. atentiune:

Imaginatia erotica este o expresie debordanta a vioiciunii noastre si una dintre cele mai puternice unelte pe care le detinem pentru a mentine dorinta aprinsa. dand glas fanteziilor noastre ne putem elibera de multiplele obstacole personale si sociale care stau in calea placerii. Sa intelegem ce fac fanteziile pentru noi ne va ajuta sa intelegem ceea ce cautam sa gasim, din punct de vedere sexual si afectiv. In reveriile erotice, gasim energia care ne tine inflacarat de treji fata de sexualitatea noastra„.

cu alte cuvinte, Piticu o arde cu cate-o reverie scurta pe ora pentru ca sa se trezeasca apoi la realitatea gafainda a sexualitatii personale, pusa in pericol de traficul crescut care-i afecteaza invers proportional silueta.

deschideti poarta cerbului… de aur

da. asa mai zic si io revenire dupa 2 ani. la cerbul de aur ma refer. la 20.10 iris si directia 5 s-au acordat perfect pe melodia cerbului… dupa care au intrat pe scena din piata sfatului (in sfarsit o scenografie care da mai bine la tv – structura, lumini, decor – si pare recordata la prexent si la evolutie…) prezentatorii: alina sorescu, elvin dandel si ruxandra gheorghe care n-au reusit sa treaca din prima testul publicului. aplauzele au intarziat putin. rochiile celor doua blonde m-au cam inspaimantat la prima vedere, dar discursul lor a fost unul curatel, lipsit de balbe, iar dandel jr. s-a incadrat detsul de bine in peisaj (ar fi bine sa renunte la gesticulatie, ca arata ca un prezentator de bingo). numele trupelor iris si directia 5 a prins bine. la fel si prezenta pe scena a unor artisti de muzica usoara care-au dovedit ca se poate canta bine si asamblat nu doar la karaoke si la nunti.
Deschideti poarta soarelui au cantat in deschiderea cerbului: paula seling, gabi cotabita, monica anghel, nicola, marcel pavel, doru tufis, laurentiu cazan, luminita anghel, nico, mircea baniciu; o surpriza frumoasa a fost „Un actor grabit” in interpretarea Nicolei, apoi backing-ul artistilor la o piesa Iris, care-a smuls aplauzele tuturor, iar refrenul „n-am avere decat iubirea/ n-am ambitii decat fericirea” la care cristi enache a fost secondat de paula seling, marcel pavel & the others a fost un real succes.
As asculta din nou piesa „spune-mi” macelarita la mamaia? No way. dar monica anghel si gabi cotabita au incropit un moment digerabil, la care au contribuit instrumentistii celor 2 trupe.
As asculta Agela Similea miercurea seara sau in general?No Way. dar femeia asta a pasit pe scena cu o eleganta speciala, iar al ei live „sa mori de dragoste ranita” a avut momente de balada rock si-am vazut tineri in picioare aplaudand-o emotionati…
As mai asculta doru tufis fara ceva amaretto la bord? da cu nico si paula seling alaturi, si cu un backing viu parca a sunat mai bine ca niciodata. As asculta „let me try” live? cam da… nu mi-as fi imaginat formula asta, da a mers chiar binisor. L-as asculta pe Marcel Pavel cantand Pisica Neagra?Well, alaturi de baniciu & the others, kiar a fost o bulina rosie.
Reusit si montajul de pe „oameni…”aurelian andrescu proiectie & the artists live.un moment frumos si emotionant, care i-a placut cu siguranta lu tati.
Aparitia roz bombon a aurei urziceanu a fost cam funny, dar vocea & interpretarea ei kiar iti dau „dor de viata”. o mare doamna a muzicii usoare romanesti. indubitabil.
cristi minculescu, cristi enache & the others rokuind pe „iubirea n-are timp nici gand sa moara/ iubirea cere pace planetara” a fost kiar fun.

Da, pe scena Cerbului de aur, la 40 de ani de la prima editie, o mana de artisti s-au reunit ca pentru un party in cinstea mariei sale publicul.
Sigur, exista putine minusuri la sonorizare, putinele repetitii care se cam vad (da cand e vorba de oameni care stiu citi partituri se dreg lucrurile), emotii de coordonare regizorala (camere plasate bine, imagine buna dar prost incadrata, lipsa de dinamism in regie si asta dauneaza show-ului si la capitolu asta mai e destul de invatat), si, din nefericire si prezentatorii (nu pt ca n-ar fi frumosi, draguti, locvace sau pt ca ar fi prea tineri si prea teveristi) ci pentru ca imprima un aer oarescum amatorist unei astfel de manifestatiuni la care astepti parca vedete, lucruri mult mai glamuroase…

Ce va urma? Honestly, as cam zice pas, sa nu-mi stric gustul…