de Povestea de Craciun

In care se arata ca la invitatia stimatei Cristina Bazavan m-am pus de am scris un textuletz pentru proiectul Primul ebook din RO cu povesti de Craciun – o initiativa simpatica si non profit.

Puteti citi Povestile de Craciun ce vor aparea pe e-bookul Prestigio pe blog-ul Cristinei.

Cat despre mine, am renuntat la o poveste vesela si scurta in favoarea unui text mai putin concis si haios, dar inspirat de un vis si de o datorie de onoare… Continuă lectura

Anunțuri

de moartea lui Michael Jackson

in care se arata ca daca murea Obama nu primeam eu sms de trezire. da uite ca a murit alt rege de negru devenit alb si s-a imprastiat vestea mai ceva ca la balamuc. Dumnezeu sa-l ierte, zic, ca mare om a fost.
ca de obicei, la moartea unui star se scot la spalat cu cerneluri cu clatire in batai de taste toate bune si toate rele. indiferent cum se intampla, se lasa cu lacrimi, lumanari si ganduri bune. lumea il plange pe raposat, ne intoarcem unii spre altii si ne spunem ca vom fi mai buni, ne spunem ca universul e mai sarac cu un nume si ca tre sa-i cinstim memoria reascultandu-i muzica. dupa cateva zile totul revine la normal, incep barfele testamentare, se termina cu necrologu si se iau la rand remake-urile.

cand a murit Freddie Mercury n-aveam telefon mobil. si mi se parea ca toata lumea muzicala si nu numai e in doliu; de la moartea lui fiecare piesa Queen ma facea sa plang. eram in perioada pubera si labila si mi se parea ca nimeni nu ma intelege mai bine decat Freddie si nimeni nu-l intelege mai bine decat mine.

Cu Michael n-am avut asa o „legatura”. Nu m-am suparat ca in loc de ceas mi-a sunat sms-ul, ca sa zic asa. n-am fost fan Michael Jackson niciodata, dar nu i-am detestat muzica. Michael a hranit angajatii a zeci de mii de site-uri si publicatii.
Si eu ii multumesc lui Michael ca a existat si ca in timpul procesului, prin 2005, numele lui ne-a asigurat vizualizari la stiri cu nemiluita. Si a mers salariul… Nu a dat numai muzica, ci si paine si circ…

Michael e pentru mine freza colegei mele de generala Simona Gramatovici pe care n-am vazut-o de ani de zile, e pt mine pagina din caietul de amintiri scrisa de Raluca Florea, o alta colega din clasa a 8a C de la scoala generala 27/ george bacovia din bacau, colega de care nu mai stiu nimic de peste 10 ani; Michael e tricoul Anei Vararu, din aceeasi clasa, e prima, a doua si a treia tabara la munte in generala, e prima incercare de bowling (canta dirty diana), e fatza vesela a Mihaelei Stroia care scria saraca intr-o vreme zilnic despre el… Daca stau sa caut prin sertarasele pline de praf din anii de mult trecuti, vad ca a fost personaj de bancuri, model negativ, un „caz aparte”, dar unul pe care l-am respectat intr-un mod ciudat. Indiferent cate si-a incasat mediatic, Michael a fost mereu respectat pt ce-a facut in muzica, si putini au fost cei care nu s-au referit la el dret „regele muzicii pop”.

Noapte buna, Michael Jakcon, Good Morning America…

de acum 20 de ani

in care se arata ca deja pot spune: oho… acum 20 de ani...
chiar, oare ce faceam acu 20 de ani?
– cautam cuvinte in dictionar. citeam ziare si reviste. funny
– ma plictiseam la scoala
– faceam gimnastica sportiva
– aflam ca nu pot tine o racheta de tenis in mana
– jucam volei in fata blocului
– ma imprieteneam cu vecina oana de la scara de alaturi. e ziua ei de nastere azi
– scriam la plictis biletele de amor de la colege pt colegi si invers
– remarcam faptu ca vlad munteanu, actualmente fotbalist, era un baiat simpatic
– aveam impresia ca lui tudor v ii place de constatina a si lui katy de liviu
imi rodeam unghiile si le dadeam cu oja imediat dupa. inca mai practic
– incepeam shoppingu d martisoare si imi planificam aranjatu in foi, cu nume dedesubt
– o rugam pe maica-mea sa nu ma mai trimita la scoala cu pantaloni de lana sub uniforma
– vedeam pt prima data o pereche de ciorapi de nailon
– mi se parea ca norii au forme ciudate, ma urmaresc si-mi scriu chestii pe cer
– auzeam prima data de kanji
– stabileam cu tata traseul unei vacante in care urma sa facem turul tarii
– mergeam la inmormantarea cuiva

– mergeam la nunta cuiva. dormeam in masina la faza cu darul.
– miroseam parfumul fleur de paris. or sthin like that
– il intrebam pe tata de ce carpati si nu snagov
– imi cumparam o rochie. castigasem 100 lei la loto
– incepea sa ma enerveze rau tovarasa. mai ales l faza cu imnu
– rupeam canafii de la o caciula ciudata. inainte sa facem o colasa de pionieri la marasesti
– incercam sa-i explic mamei ca satanismul n-are treaba cu muzica rock. i still do.
– mergeam inca la ciufolici. pt freza castron confundata de tata cu freza lu mireille mathieu
– invatam versurile de la ceva cantece. pt o excursie
-ma imbatam prima oara. cu vin alb. la bunicu la tara
– aflam ca brazilienii vorbesc portugheza. voiam sa invat limba asta.
– stiam 50 de capitale
– stiam s fac diferenta intre apele de la izvoarele din slanic-moldova numai dupa miros
– imi placeau pastravii
– purtam pe ascuns prin casa pantofii guban aia negri super misto ai maica-mii la rochia rosie plisata a matusa-mii. imi amintesc exact fiecare detaliu.
– dormeam cu prima perehe de pantofi negri de lac
– ma bucuram de prima fusta plisata alba. ma saturasesm de uniforma
– incercam sa fac prima data crema de zahar ars. nu mi-a iesit. nici acum nu-mi iese
– invatam cantecu ala cu „hai liberare”
– citeam frumos. si mult. si-mi placea
– ii era frica de intuneric. nu puteam merge l bucatarie daca in restu casei era intuneric
– visam saptamanal lupi. lately it happens the same. in rest visam frumos. voiam pantofi rosii si fusta mini de „shifon”. credeam c-o sa fiu in continuare printre alea mai inalte din clasa. n-a fost sa fie.

mda. si in rest chiar faceam chestii care chiar  imi placeau. da asta era acu 20 de ani…