de TIFF 2011 si cum a fost el

A trecut editia a zecea a TIFF-ului ca vantul si ca gandul. „Armata” de care va povesteam anterior ca lucra din zori pana-n zori si-a facut treaba si a reusit urmatoarele recorduri:

– sa faca TIFF-ul prezent peste tot prin Cluj-Napoca outdoor si indoor (congrats Ionut Husti, Adela Marcoci si echipele lor de promovare)

– sa organizeze niste Open Air-ur beton! (jos palaria Levente Molnar – omu’ care recita programul Manastur Open Air la portavoce -,  Melinda si Sebi de la Ursus Open Air si Lounge-uri, echipa germano-olandeza care s-a ocupat de proiectii, toata echipa tehnica)

– sa sparga recordurile la bilete (flancul lui Cristi Hordila, ajutat de Corine Meijers si Lazaros Boudakidis, secondati de o mare echipa casieristica)  in toate locatiile (ca multe au fost, Doamne) Continuă lectura

de NexT 2011 la final

Am incheiat experienta NexT 2011 apoteotic, impreuna cu doua prietene, la bere si cartofi prajiti. Pentru ca ultimul capul de scurtmetraje difuzate la cinema Scala de la ora 19:00 (in sectiunea SEMAINE INTERNATIONALE DE LA CRITIQUE) a avut darul de-a inspira o astfel de actiune dupa un titlu ca LOVE PATATE – un film frantuzesc despre amorul unui adolescent pentru un cartof).
Imi incepusem ziua cu o raguseala sinistra, frisoane si alte stari enervante fizic, ceaiurile ulterioare si cateva filme din SHORT MATTERS! EUROPEAN FILM ACADEMY NOMINEES ON TOUR reusind sa ma mai dreaga. Insa, ultimele scurtmetraje mi-au pus capac, asa ca berea si cartofii prajiti intr-o companie linistitoare au venit la tanc.

NexT-ul de anul asta a avut in patru zile o multime de chestii faine. Ma bucura ca am apucat sa vad aproape toate filmele din Competitie, plus o parte din cele din sectiunile paralele, si sa stau de vorba cu oameni misto.
Am aplaudat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj romanesc acordat filmului „Apele tac”, regizat de Anca Miruna Lazarescu, premiul pentru cea mai buna regie ce i-a revenit lui Ariel Kleiman, realizatorul filmului Deeper than Yesterday/ La tot mai mare adancime (Australia), dar trofeul castigat de scurtmetrajul spaniol La Huida/ Goana mi s-a parut nejustificat. Pariasem pe celalat film spaniol – „Marea cursa” care mi-a placut enorm.
Asta e, pentru juriul specializat alegerea a fost alta si probabil ca-si are ratiunile ei artistice, care pe mine ma depasesc, pe bune.

Filmele din sectiunile „Oscars Night” si FOCUS: CLERMONT-FERRAND raman cea mai placuta amintire si imi propun sa revand fiecare scurtmetraj din aceasta selectie – in special „Six Shooter, „West Bank Story” si „Sugar” pentru ca mi-au amintit cu fiecare cadru de ce merita sa merg la cinema si de ce iubesc scurtmetrajele.

Povesti frumoase, oameni frumosi, atmosfera degajata, asta ofera NexT-ul de fiecare data.
Dar o unda de tristete m-a insotit deseori si mai ales la fiecare pauza de tigara din care lipsea cea mai vesela si puternica prezenta cu care ma obinsuisem la festivaluri si nu numai. Iar de sambata dimineata, pana si cuvantul film a devenit greu de pronuntat fara un nod in gat.
Intr-o viata viitoare as vrea sa-l intalnesc din nou pe Alex Leo Serban. Sa-l revad zambitor, inconjurat de prieteni, vorbind despre calatoriile lui, despre scenele lui preferate, despre cartile care l-au impresionat.
Luni, dupa ora 16:00, la Uniunea Scriitorilor ne vom lua ramas bun…

de NexT 2011: ce-am vazut si ce mai vreau sa vad

Lumeee, a inceput ieri cea de-a 5a editie a Festivalului International NexT. Am apucat sa vad prima bucata de Competitie:

The Great Race/ La gran carrera/ Marea cursa, regia Kote Camacho, Spain, 2010,
E filmul care mi-a placut cel mai mult din cele vazute aseara. Si nu doar pentru ca reuseste sa combine inspirat imagini de arhiva si scene filmate in stilul anilor 20, in 7 minute ce dezvaluie o cursa hipica inedita – mai precis fara jochei (acestia fiind executati) -, ci pentru ca are o atmosfera extraordinara, dinamism si emotie. De vazut!
Continuă lectura

de filmele anului 2010

In care se arata ca am incropit un fel de top cu filmele ce mi-au placut anul asta, din varii motive si contexte. N-a fost un an minunat cinematografic, dar pe ici pe colo s-au strecurat totusi cateva experiente misto. Prin urmare, ele trebuie marcate:)

de pe la NOI

1. Autobiografia lui Nicolae Ceausescu

2. Medalia de onoare

3. Marti, dupa Craciun

4. Morgen

5. Caravana cinematografica; Kapitalism, reteta noastra secreta.

Continuă lectura

de LIVIU CIULEI, omagiat la TIFF 2010

in care se arata ca anul acesta, TIFF va acorda premiul de excelenta regizorului Liviu Ciulei. Foarte frumos!

COMUNICAT OFICIAL:

 În cadrul celei de-a noua ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), Liviu Ciulei, personalitate marcantă a filmului şi teatrului românesc, va fi omagiat prin acordarea Premiului de Excelenţă şi prezenţa a trei dintre filmele sale în secţiunea tradiţională a festivalului, 3X3.

Cariera sa spectaculoasă include peste 20 de filme la care a lucrat în calitate de regizor, actor sau scenarist, precum şi numeroase spectacole de teatru, unde şi-a pus semnătura în calitate de regizor, scenograf sau actor, recompensate de-a lungul timpului cu distincţii prestigioase.

Continuă lectura

de pandorum

in care se arata ca am vizionat in aceasta dimineata de marti 13 firavul film PANDORUM. zisei firav nu pentru ca ar fi sensibil, ci pt ca se tine mai greu pe doua picioare.  zisei firav pentru ca te face cumva sa-l oblojesti din vorbe dupa ce-l vezi, nu te prea provoaca sa-l invectivezi.
daca in prima jumatate PANDORUM  iti trece cam dezlanat prin fata ochilor  imagini cu un caporal trezindu-se tarzior din criogenie, intalnirea astuia cu un locotenent, traseul caporalului prin matzele navei pe care se imbarcase in calitate de colonist, in timp ce locotentul o freaca tastand niste chestii si vbindu-i din cand in cand, sau cu aratarile monstruoase care par sa fie rezultatele unei mutatii scarboase si c-o tipa care apare si dispare subit, in a doua jumatate se intampla chestii care au si sens, filmu devine urmaribil si pe alocuri interesant, in sfarsit cu ceva condimente horror.
evident ca nu va povestesc filmu’, tre sa-l vedeti, nu va ia mult, iar daca rezolvati asta cu ceva popcorn si c-o gahsca alaturi, s-ar putea sa vi se para chiar fun. cert e ca aveti ce comenta dupa.
nu e nici prea prea, nici foarte foarte, e cu pro si contra, dar oricum PANDORUM e mai urmaribil decat war of the worlds. at least 4 me.
a, incercati sa nu va faceti mari asteptari dupa trailer, ca s-ar putea sa va dati palme pe la cinema. try 2 enjoy it as it is.

ps – nu pot sa inteleg ce-o fi fost in capul alora de dadura ratingu IM18 filmului astuia, nu e cu pedofilie, cu scarnavii, maxima violenta, viol, nu arata funduri, sani, nu incita decat la o discutie cu o bere in fata dup-aia. si daca s-au luat dupa singura faza foarte misto – in care un kinder mostruos ii taie gatu unui agricultor nevorbitor de engleza de n-a fost in stare sa-l ucida – comisia de rating e chiar cu vaca.

tutisme la cinema

prin tutism inteleg o productie verbala a unei tute. o tuta este, potrivit dex, o persoana care vorbeste vrute si nevrute, p. ext. tont, prostanac.

unul din locurile in care in poti imbogati cultura tutismologica gen este, precum ne sugereaza titlul scurt si explicit – sala de cinema. evident, nu o sala goala. f. rar una de cinemateca. ci, evident, fie la mall cand e aglomeraciune, fie undeva central cand se nimereste vreun eveniment.

cele mai recente tutisme inregistrate in imediata vecinatate a urechii mele stangi, dateaza din sf. zi de vineri halloween si s-a produs in randu 6 la cinemapro, unde se intampla premiera filmului DUCESA. si unde-am nimerit langa o fiinta care s-a intrerupt din vbit la o singura scena. la care-a plans scurt si-apoi a redat oftat tutismul de pe primul loc in topul personal al scurtei perioade petrecute in scaun: „daca as fi fost keira knightley as fi zis s skimbe scenariul. cum sa te lasi violata domestic? doar nu mai suntem in evu mediu… monica bellucci de ex n-ar fi acceptat asa ceva: cum sa joci un viol si sa fie credibil? si sa nu te afecteze?”

oligofrenei alintata „anamaria, taci” de ala cu care era si pe care probabil voia sa-l impresioneze filmologic, nu i-am adresat decat un LOL, ca atat am putut p moment. o scena scurta intr-o poveste de sec. 18 in care ducele-si forteaza ducesa tzipanda sa-i produca un mostenitor. keira knightley e ducesa. si nu joaca rau. nici nu s-a declarat traumatizata, nici surprinsa. poate pt ca ea se uita la stiri. si la filme. si nu i-a trecut prin cap ca ar putea skimba scenariul… damn. draga oligofrena, uite, si monica belluci te-a dezamagit, fara sa stii. acum vreo 6 ani. cand a fost violata vreo 9 minute. one continuous camera shot. o scena care te-ar amuti. in irreversible. un film pe care poate-l primesti cadou de la prietenu tau dupa ce te va supune „domestic”…

mda, acum inteleg imaginarul lui zombie6.