de stravechi si autenticul din el

in care se arata ca „Drumul lung spre Cimitirul Vesel” trecu, cu vreme bunicica si oameni faini, cu aproape 34 de ore in total cu trenul, animate de cantari cu Rapsozii gorjului (dus) si Mambo Siria (intors), cu ateliere, muzici, lume.

promovat intens in ultima saptamana de straini, Cimitirul Vesel te loveste cu seninul mortii la prima vedere si cu ieftinul trairii la a doua. pentru ca Sapanta cea mandra nu mai e ce-a fost. tocmai pt asta a fost aleasa ca locatie pt. festivalul Drumul lung…
mai precis, intentia a fost de regasire, de impartasire a bucuriei de a fi. asa cum au stiut-o strabunii locului si nu numai. daca s-ar fi dorit o manifestare de genu cantarea sapantzii cu obisnuiti ai cantarilor moderne si turme de mici, ar fi fost in stare fara doar si poate autoritatile s-o faca, spre veselia tuturor doritorilor de astfel de distractii.
insa, organizatorii si-au dorit altceva. mai greu si mai rar, in zilele astea crizate. si anume sa aduca un tribut stravechiului si autenticului si sa arate ca inca mai functioneaza, ca asta uneste, ca spiritul conteaza. asta-i motivu’ pt. care s-au deplasat muzicienii irlandezi sa interpreteze suita compusa pe versurile epitafurilor, sa cante alaturi de un cor teologic si de-o bucata de filarmonica, asta-i motivu pt care in ziua de sfanta maria s-or adunat sub obladuirea lui grigore lese artisti ai satului, muzicanti faini de la tara ce-si canta autentic muzicile locurilor lor, ca-s de dor, ca-s de jale, ca-s de catanie, ca-s de paranghelie, whatever…
ce nu inteleg multi din presari, laolalta cu „valorile locale” si diriguitori de fonduri sau sfatuitori bisericosi este fix asta: ca pot face sa se intample lucruri minunate sau pot sprijini cu adevarat astfel de initiative fara sa le bage in malaxorul de biznis al zonei, asa cum au inteles-o de o buna bucata de vreme.
in Sapanta oamenii ar trebui sa fie luminosi si saritori, nu? ei bine, cativa chiar sunt. si ar putea fi toti. numai ca experimente din astea nu se intampla peste noapte. adica renuntarea la politizare si politici orgolioase pentru promovarea adevaratelor valori si a spiritul locului.  pentru simplu fapt ca reteta romaneasca spune ca-i riscant si ca nu-ti iei partea. total eronat.
s-a plictisit lumea de cumparat palarii de cowboy de la mausolee si de ciurucuri, de obiecte pseudo-artizanale kitschoase si nereprezentative. asta ar trebui sa inteleaga si bastanii din ministere si mai marii oraselor si comunelor din zone de-astea binecuvantate de Dumnezeu cu atata frumusete.
si-atunci, sa aloce cu cap resurse nu doar pentru promovarea unui loc, ci si pt intretinerea si infrumusetarea lui, ajutand astfel si obicceiurile, si oamenii si natura si statul.
mi-as dori ca la anul daca mai ajung pe-acolo sa gasesc o comuna curata si zambitoare, cu toate utilitatile necesare traiului si turismului, cu wireless si locuri de stat pe pajiste la aer liber si trimis in lume poze si ganduri de aici, cu multi turisti care se plimba cu caruta sa cunoasca oamenii de care au auzit de pe site-ul pastorit de primar care le va fi expus intre timp operele si mestesugurile, cu targ de lucruri realmente autentice si facute de mana oamenilor satului. ca sunt, slava domnului. toata stima participantilor la ateliere si truditorilor intr-ale gurii, ca tare-o fost faini.
mi-as dori ca la anul orgoliile sa lase loc spiritului sa zburde si bucuriei de a fi sa se impartaseasca senin.

cam atat.

a. toate aplauzele scenografilor festivalului (mi-o placut maxim camasile, sapantzii, choiscurile din lemn si tot tt) si intregii echipe inimoase ce-o facut minuni acolo, in frunte cu Peter Hurley.
a 2. adica uitasem sa spun si ce minunate-s perseidele. sau cat de frumos mi s-au parut pe cerul ala.

de mamaia cea frumos scarbitoare

mana sus cine stie ca de azi pana pe 24 aug la mamaia se intampla si altceva decat calcarea pe barete versace (le incalti ca n-ai ce face? – daca esti o pitzi care se respecta) adica…ladies and gentlemen, festivalul de la…. mamaia. ta-ra-ta-ta…. tataia dzeu sa-l ierte s-ar fi bucurat de aceasta manifestatie de teverism festivaloid – ar fi ocazia sa spuna: vezi nepoata..piese de piese..nu mai are cine sa le cante..tineretu asta..si-apoi ar fi fredonat in legea lui..pe versuri de andreea andrei…

revenind. mamaia time, only on tvr, ‘course, microfonie pt toata natzia. cu 2 sectiuni, interpretare (26 de aparitii vocale) si creatie (17 bucati noi), cu o incercare de prezentare care sa treaca amuzant the generation groapa: maia morgenstern & marius bodochi – madalina antonescu & angelo petrescu, si cu o serie de recitaluri (Smiley, Nico, Anna Lesko, Marcel Pavel, Keo, George Nicolesco, Distinto, Anne’s, Julia, Diva’s Life si Provincialii, Manding, Parlament, Edikt si Directia 5).

no, amu is curioasa daca mamaia interpretarii& creatiei face rating mai mare decat romanian top hits de pe tvr 2 (btw, se intampla la bacau) sau nashul in reluare la b1tv…

asa ar fi normal, daca ar fi vba de un CONCURS, adica de un show, adica de un EVENIMENT, de o scena pe care urca newbies in ale cantatului care au cu ce sa cante, stiu sa cante, vor sa cante si vor sa-i faca pe altii in viitor sa-i plateasca sa le… cante, evident.
numai ca.. de multa vreme situatia sta putintel diferit. pe scena urca niste timorati care vor sa castige mila juriului lalaind imitativ niste slagare, chinuid acute, incercand sa se ridice la inaltimea unor voci pe ale caror negative au studiat la scoala populara de arta. veti zice ca festival implica, pe de o parte, o kestie care se keama necomercial (nu toata lumea merge la filme de festival, nu toate filmele de festival fac bani). just. doar ca „lipsa aia de comercial” pretinde altceva: calitate artistica.

ori la mamaia interpretarii, ouourile suna de kkt, ritmul le scapa multora pe drumul de la diafragma la buzitzele tremurande de emotia momentului pt ca, nu-i asa, se canta la un festival national…
singura faza de popularitate: naomi a fost in sfarsit selectata la mamaia, oh joy!
revenind: who cares about mamaia and whatta fuck am i thinking when mentioning this useless thing? raspuns: nu multi si da, ma gandesc la o treaba si anume cum ar fi daca aia de se inscriu la un concurs de asta, evident nu pt premiul 1 (infimissim, adica 1500 euro) sau trofeu (autoturism), ci pt ca is buni si vor s-arate asta, sa faca o treaba buna alegandu-si cu atentie piesele, investind in reorchestratie, in outfit, in ceva pregatire muzicala si imprietenindu-se cu atitudinea, intelegand ca nu e o intrecere de imitatori, ci o competitie muzicala destul de serioasa. daca urmaresti de la sferturi incolo orice talent show bun (britain’s got talent, america’s got talent, sweden’s got talent sau chiar megastar) la care participa debutanti in ale cantatului, iti dai seama cam despre ce e vorba.
dar mamaia se incapataneaza sa ramana o morsa, in timp ce pana si invekitul san remo a dat semne ca poate mai mult.
multi dintre acesti wannabe’s din seara asta mi-au amintit de studenti la actorie (sau kiar actori, mare parte din provincie) care la o sedinta de casting insistau sa spuna fabule, pt ca au fost invatati ca „pe asa ceva au cele mai bune reactii”. spre binele lor, sper ca intre timp le-a trecut. ideea e ca ar fi bine sa le treaca si astora care pun botu la sfaturile unora care considera ca a canta „spune-mi” al monicai anghel inseamna o reteta de succes, pt ca e posibil sa iasa niste octave bune si curate. cu atat mai rau e daca se aleg niste piese d’astea dinainte si tragi la sorti si te multumesti cu ce pica.
wake-up newbies: puneti mana pe o piesa care va reprezinta, va pune in valoare cel mai bine, repetati pana stapaniti toat cele si abia apoi iesiti pe scena!

pt „mamaioti” (the middle-aged fans of the festival): distractie placuta pe 24 august, la recitalul juriului!