de NexT 2011 la final

Am incheiat experienta NexT 2011 apoteotic, impreuna cu doua prietene, la bere si cartofi prajiti. Pentru ca ultimul capul de scurtmetraje difuzate la cinema Scala de la ora 19:00 (in sectiunea SEMAINE INTERNATIONALE DE LA CRITIQUE) a avut darul de-a inspira o astfel de actiune dupa un titlu ca LOVE PATATE – un film frantuzesc despre amorul unui adolescent pentru un cartof).
Imi incepusem ziua cu o raguseala sinistra, frisoane si alte stari enervante fizic, ceaiurile ulterioare si cateva filme din SHORT MATTERS! EUROPEAN FILM ACADEMY NOMINEES ON TOUR reusind sa ma mai dreaga. Insa, ultimele scurtmetraje mi-au pus capac, asa ca berea si cartofii prajiti intr-o companie linistitoare au venit la tanc.

NexT-ul de anul asta a avut in patru zile o multime de chestii faine. Ma bucura ca am apucat sa vad aproape toate filmele din Competitie, plus o parte din cele din sectiunile paralele, si sa stau de vorba cu oameni misto.
Am aplaudat premiul pentru cel mai bun scurtmetraj romanesc acordat filmului „Apele tac”, regizat de Anca Miruna Lazarescu, premiul pentru cea mai buna regie ce i-a revenit lui Ariel Kleiman, realizatorul filmului Deeper than Yesterday/ La tot mai mare adancime (Australia), dar trofeul castigat de scurtmetrajul spaniol La Huida/ Goana mi s-a parut nejustificat. Pariasem pe celalat film spaniol – „Marea cursa” care mi-a placut enorm.
Asta e, pentru juriul specializat alegerea a fost alta si probabil ca-si are ratiunile ei artistice, care pe mine ma depasesc, pe bune.

Filmele din sectiunile „Oscars Night” si FOCUS: CLERMONT-FERRAND raman cea mai placuta amintire si imi propun sa revand fiecare scurtmetraj din aceasta selectie – in special „Six Shooter, „West Bank Story” si „Sugar” pentru ca mi-au amintit cu fiecare cadru de ce merita sa merg la cinema si de ce iubesc scurtmetrajele.

Povesti frumoase, oameni frumosi, atmosfera degajata, asta ofera NexT-ul de fiecare data.
Dar o unda de tristete m-a insotit deseori si mai ales la fiecare pauza de tigara din care lipsea cea mai vesela si puternica prezenta cu care ma obinsuisem la festivaluri si nu numai. Iar de sambata dimineata, pana si cuvantul film a devenit greu de pronuntat fara un nod in gat.
Intr-o viata viitoare as vrea sa-l intalnesc din nou pe Alex Leo Serban. Sa-l revad zambitor, inconjurat de prieteni, vorbind despre calatoriile lui, despre scenele lui preferate, despre cartile care l-au impresionat.
Luni, dupa ora 16:00, la Uniunea Scriitorilor ne vom lua ramas bun…

de NexT 2011: ce-am vazut si ce mai vreau sa vad

Lumeee, a inceput ieri cea de-a 5a editie a Festivalului International NexT. Am apucat sa vad prima bucata de Competitie:

The Great Race/ La gran carrera/ Marea cursa, regia Kote Camacho, Spain, 2010,
E filmul care mi-a placut cel mai mult din cele vazute aseara. Si nu doar pentru ca reuseste sa combine inspirat imagini de arhiva si scene filmate in stilul anilor 20, in 7 minute ce dezvaluie o cursa hipica inedita – mai precis fara jochei (acestia fiind executati) -, ci pentru ca are o atmosfera extraordinara, dinamism si emotie. De vazut!
Continuă lectura

de GOPO 2010

in care se arata ca s-a produs frumos si a patra editie a premiilor GOPO.
evenimentul a crescut tare bine. anul asta, festivitatea a avut loc in Sala Unirii din Palatul Parlamentului.
covor rosu, mare fast, cocteil de incalzire si apoi gala in direct, cu lume eleganta la mesele de sub candelabrele alea enorme. bine ca n-a fost cutremur.
m-o mirat ca n-o fost nominalizata si Ioana Flora la cea mai buna actrita in rol secundar sau ca Pescuitul lui Sitaru si Amintirile lui Mungiu & co n-or primit premii babane (primul nici n-o fost asa bagat in seama). asta-i viata, asta-i filmu, ce sa-i faci.
mi-o placut de domnu Paul adica de ambasadoru Frantei, de exuberanta fericitei fete Andreea Bosneag, de rochia Madalinei Ghitescu, de cum stateau frumos la masa Tania Budi si Bianca Brad care amandoua arata f bine, de faptu ca domnu’ Hunor o citat povestea spusa de Diana Cavallioti la videochatu’ domnului Rogozanu, de machiajele superbe ale doamnelor Miruna Berescu si Raluca Soare, de rochiile si prezentele tineresti ale doamnelor Medeea Marinescu, Sandra Stoicescu si Dana Deac, de cat de faina e Doina Levintza, de outfitu’ Oanei Giurgiu, de Peiu in costum (must see!), de cum Hilda Peter l-o rugat modest pe Vlad Ivanov (transmit iar eterna apreciere si iubire catre dansul) sa faca o poza impreuna, de emotiile lui Laurentiu (Independenta film), de rochia vintage a doamnei Cristina Stanciulescu de la VIVA (mostenire de familie), de Corneliu Porumboiu, Dragos Bucur si echipa lor faina de la POLITIST…, de palaria lui Chiri, de absolut toata lumea din organizare si dedicatiunea lor, de prajitura cu ciocolata si de rabdarea stimabilului domn Adi Marineci cel pus pe poze simpatice si nu in ultimul rand de reusitul mix Mirabela executat de domnu Dobrica.

chiar daca am ajuns acasa cu trista concluzie ca nu ma voi putea reintalni cu tocurile, din motive de sanatate fizica si mentala, am avut si zambet de la karmele pozitive cu care m-am intalnit.
felicitari castigatorilor si sa ne revedem sanatosi.

Premiile Gopo 2010

Cel mai bun film (lung metraj)

Cea mai fericită fată din lume (România-Olanda, 2009)
Producător: Ada Solomon (HiFilm, Circe Films)
Regia: Radu Jude

Le concert (Franţa-Italia-România-Belgia, 2009)
Producător: Alain Attal (Les Productions du Trésor, Oi Oi Oi, France 3 Cinéma, Castel Film)
Regia: Radu Mihăileanu

Katalin Varga (România-Ungaria-Marea Britanie, 2009)
Producători: Peter Strickland, Tudor Giurgiu, Oana Giurgiu (Libra Film, Hai Hui Entertainment)
Regia: Peter Strickland

Poliţist, adjectiv (România, 2009)
Producător: Corneliu Porumboiu (42 km film)
Regia: Corneliu Porumboiu

Cel mai bun regizor (lung metraj)

Adrian Sitaru – Pescuit sportiv

Corneliu Porumboiu – Poliţist, adjectiv

Radu Jude – Cea mai fericită fată din lume

Radu Mihăileanu – Le concert

Cel mai bun scenariu de lung metraj

Anca Damian – Întâlniri încrucişate

Augustina Stanciu, Radu Jude – Cea mai fericită fată din lume

Corneliu Porumboiu – Poliţist, adjectiv

Ileana Muntean, Mircea Stăiculescu, Andrei Gruzsniczki – Cealaltă Irina

Radu Mihăileanu, Alain-Michel Blanc – Le concert

Cel mai bun actor într-un rol principal într-un film de lung metraj

Adrian Titieni – Pescuit sportiv

Andi Vasluianu – Cealaltă Irina

Dragoş Bucur – Poliţist, adjectiv

Florin Piersic Jr. – Călătoria lui Gruber

Valentin Popescu – Cele ce plutesc

Cea mai bună actriţă într-un rol principal într-un film de lung metraj

Andreea Boşneag – Cea mai fericită fată din lume

Hilda Péter – Katalin Varga

Olimpia Melinte – Cele ce plutesc

Maria Dinulescu – Pescuit sportiv

Monica Bârlădeanu – Francesca

Cel mai bun actor într-un rol secundar într-unfilm de lung metraj

Doru Ana – Cealaltă Irina

Radu Iacoban – Amintiri din Epoca de Aur

Tibor Pálfy – Katalin Varga

Vasile Muraru – Cea mai fericită fată din lume

Vlad Ivanov – Poliţist, adjectiv

Cea mai bună actriţă într-un rol secundar într-un film de lung metraj

Diana Cavallioti – Întâlniri încrucişate

Luminiţa Gheorghiu – Francesca

Tania Popa – Amintiri din Epoca de Aur

Violeta Haret-Popa – Cea mai fericită fată din lume

Cea mai bună muzică originală (lung metraj)

Armand Amar – Le concert

Hanno Höfer, Laco Jimi – Amintiri din Epoca de Aur

Pessi Levanto – Întâlniri încrucişate

Steven Stapleton, Geoff Cocs – Katalin Varga

Cea mai bună imagine (lung metraj)

Dan Alexandru – Cele ce plutesc

Dinu Tănase – Călătoria lui Gruber

Marius Panduru – Poliţist, adjectiv

Márk Györi – Katalin Varga

Vivi Drăgan Vasile – Cealaltă Irina

Cel mai bun montaj (lung metraj)

Adrian Sitaru – Pescuit sportiv

Cătălin F. Cristuţiu – Cea mai fericită fată din lume

Ludo Troch – Le concert

Mátyás Fekete – Katalin Varga

Roxana Szel – Poliţist, adjectiv

Cel mai bun sunet (lung metraj)

Constantin Fleancu – Cea mai fericită fată din lume

Dana Bunescu, Cristinel Şirli – Amintiri din Epoca de Aur

Györgi Kovács, Gábor Erdélyi, Tamás Székely – Katalin Varga

Sebastian Zsemlye, Chris Mike Sugar, Alexandru Dragomir – Poliţist, adjectiv

Cea mai bună scenografie (lung metraj)

Cezara Armaşu, Mihaela Poenaru, Dana Istrate, Simona Pădureţu – Amintiri din Epoca de Aur

Cristian Niculescu – Le concert

Florin Gabrea – Călătoria lui Gruber

Mihaela Poenaru – Poliţist, adjectiv

Mihai Dorobanţu – Cele ce plutesc

Cele mai bune costume (lung metraj)

Augustina Stanciu – Cea mai fericită fată din lume

Giorgiana Bostan – Poliţist, adjectiv

Svetlana Mihăilescu – Călătoria lui Gruber

Viorica Petrovici – Le concert

Cel mai bun machiaj şi cea mai bună coafură (lung metraj)

Michelle Constantinides, Dana Busoiu, Catherine Crassac, Adelina Popa – Le concert

Dana Roşeanu – Cea mai fericită fată din lume

Maria Andreescu, Domnica Sava – Weekend cu mama

Maria Andreescu, Lidia Ivanov – Cele ce plutesc

Cel mai bun film documentar

Australia (România, 2009)
Producători: Carmen Harabagiu, Andrei Creţulescu, Aurelian Nica (HBO România)
Regia: Claudiu Mitcu

Copiii Uraniului (România, 2009)
Producător: Tudor Giurgiu (Libra Film)
Regia: Iulian Ghervas, Adina Popescu

Drumul păsărilor (România, 2009)
Producător: Tudor Giurgiu (Libra Film)
Regia: Klára Trencsényi, Vlad Naumescu

Lumea văzută de Ion B. (România, 2009)
Producători: Carmen Harabagiu, Aurelian Nica, Andrei Creţulescu (HBO România, Alexander Nanau Production)
Regia: Alexander Nanau

Cel mai bun film de scurt metraj

Înainte şi după 22/12/1989 (România, 2009)
Producători: Dan Cotoman, Giuliano Doman (Tandem Film)
Regia: Andrei Cohn

Nunta lui Oli (România, 2009)
Producător: Tudor Giurgiu (Libra Film)
Regia: Tudor Cristian Jurgiu

Renovare (Germania-România, 2009)
Producători: David Lindner Leporda, Ada Solomon (Filmalee, HiFilm)
Regia: Paul Negoescu

Zgomot alb (România, 2009)
Producător: Marius Pandele
Regia: Marius Pandele

Premiul „Tânără Speranţă”

Andreea Boşneag – Cea mai fericită fată din lume

Claudiu Mitcu – Australia

Diana Cavallioti – Amintiri din Epoca de Aur, Întâlniri încrucişate

Olimpia Melinte – Cele ce plutesc

Tudor Cristian Jurgiu – Nunta lui Oli

Premiul Publicului (pentru filmul românesc cu cel mai mare succes la box office în 2009)

Amintiri din Epoca de Aur: Tovarăşi, Viaţa e frumoasă! – 26, 520 bilete vândute
Producător: Cristian Mungiu (Mobra Films)
Distribuitor: Voodoo Films
Regia: Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu, Cristian Mungiu

Cel mai bun film european (dintre cele distribuite în România în 2009)

Gomorra (Italia-Franţa, 2008)
Regia: Mateo Garrone
Distribuitor: Independenţa Film

Un Conte de Noel (Franţa, 2008)
Regia: Arnaud Desplechin
Distribuitor: Independenţa Film

Le Silence de Lorna (Franţa-Belgia-Italia, 2008)
Regia: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne
Distribuitor: Independenţa Film

Il y a longtemps que je t’aime (Franţa-Germania, 2008)
Regia: Philippe Claudel
Distribuitor: New Films.

Premii speciale, pentru întreaga carieră

Draga Olteanu Matei – actorie

Dumitru Carabăţ – scenarist

Gina Stoica – etaloneur.

de cea mai fericita fata din lume

in care se arata ca makosfera a suferit un dezechilibru energetic dupa vizionarea unei pelicule care suporta lungmetrajul de debut al unui tanar cu potential de celebritate denumit radu jude.

dezechilibrul a inceput dupa minutul 13 al filmului „cea mai fericita fata din lume” adica dupa stabilizarea actiunii in zona fantanii de la universitate unde delia fratila, personajul principal feminin venit din hunedoara urmeaza sa participe la filmarea reclamei testimoniale la sucul bibo care i-a adus prin tragere la sorti „o superba dacia logan break”. delia nu e machiata ca j lo, nu e trendy, caci poarta „sandale de tzatica”, nu vrea ca parintii sa-i vanda masina, vrea sa fie independenta la bucuresti unde stie clar ca va intra la facultate.

si vreme de 90 de minute publicului spectator i se servesc ridiculisme si truisme care-l pot face sa rada: clientul brand manager pe suc de mere, suc de portocale si compoturi, asistentul banel, regizorul stresat de acaunta de la agentie, sunetistul mucalit, masinistii cu schimburi de replici fara perdea, tatal care se coalizeaza cu mama numai cand discuta de trecutul, prezentul si viitorul fetei si al situatiei economice comune, toti responsabili de tinerea in text a atentiei.

pt ca fara „sa punem niste cola s-arate sa-ti vina sa bei”, „n-am bani de scos mustati in post-productie”, „am muncit sa-ti iau carioci”, „am si eu o dezvirginare la ora 6”, „doamnele care sunt libere, la-mpins” n-am prea avea ce vedea cinematografic vbind.

regula „cu cat e cadrul mai lung, cu cat e drama mai puternica” e aplicata pretios si obositor, iar montajul nu reuseste sa ajute. andreea bosneag (tanara care joaca rolui deliei), scenografia & costumele, sunt marile atuuri ale filmului.
insa, overall, makosfera s-a stricat energetic si subscrie la concluzia anturajului de vizionare care plaseaza filmul in prostmodernism…

de ziff teasing

aflam din comunicatu’ urmator ca:

„26 August 2008 – 24-FUN are grija in continuare de distractie. In toamna acestui an, cel mai tare ghid organizeaza un festival de film special.
Va fi primul cadru de evenimente dedicat unor filme senzationaliste si unui gen de entertainment deosebit de diferit. Asemenea filme care, fie intentionat, fie nu, amuza, sunt foarte rar vazute in Romania si sunt genul de entertainment cautat in special de oamenii tineri si dezinhibati.
Vrem sa aratam si o alta fata, mai deloc vazuta la noi, a cinema-ului, si sa oferim divertisment garantat oamenilor fara idei fixe despre cinema si pentru ne-obsedatii de oscar. In meniu sunt si filme de un prost-gust asumat si exacerbat, dar si sf-uri amuzante care l-ar fi facut mandru pana si pe Ed Wood.
Ideea de baza este divertismentul alternativ, fara pudori, fara limite si uneori fara creieri, care, venit de cele mai multe ori din subteranele cinema-ului, reuseste sa fie mai amuzant, mult mai subversiv in propria naivitate decat cinema-ul american mainstream. De la Killer Condoms la George W Bush si de la sani gigantici la avioane ultra-sonice, sunt din toate. Iar pentru filmele acestea micute celebritatea este uneori sinonima numai cu un status de ‘probabil cel mai prost film facut vreodata’ sau, in clasificari absurde, un sublim de cretin.”

adica de fapt nu aflam nimic, deoarece e un strange teasing. strange e si evenimentu la care trimite. da la care clar m-oi duce, cand or catadicsi sa-l anunte. domnul c.c. zice ca face parte din strategia de comunicare. ma rog, e primu festival de filme de categoria Z asumat, adica se vor intrece filmele proaste, da proaste rau. de directoratu artistic  se ocupa zombiliticul domn c.m. cel prea-tanar-uratoriu-de-batman, lucru care-mi pompeaza emotii in cordul afectat de platitudinea vietii si garanteaza ca va iesi o kestie faina.

de la re:publik la rekino, cu forte noi

Am asteptat multa vreme o revista de cinema misto. la noi zic. cand aparuse revista in stil pro condusa de ada rosetti chiar speram ca va putea evolua in ceva cool. n-a fost sa fie. pe piata … pauza. sau ma rog, daca erai interesat, mai lecturai un hbo, o treaba, mai rar alea marca cnc…
In toamna lui 2004 cineva s-a gandit sa faca nebunia sa sparga gheata, sa puna steagul pe luna, sa faca chestia asta: o revista cool, de cultura urbana, o revista de cinema dezinhibata, care ar fi putut sa se ia la bataie cu multe altele de calitate din afara si sa-si asume riscul de a exista in Romania.
In pauzele de tigara se cautau nume, oameni, resurse, se faceau planuri, se furisau temeri, se nasteau sperante. Si-n 2005 a aparut RE:PUBLIK. Un brand care s-a impus repede si l randul lui, a facut si mai cunoscute niste nume cinemaniace (si a lansat alte cateva) care si-au atras aprecierea fanilor pt profesionalism, cutura, scriitura.
Mihai Chirilov, Ana Maria Sandu, Carmen Gradinariu, Claudia Ion, Cristi Marculescu, Paul Breazu, Laura Popescu, Carmen Mezincescu, Codruta Cretulescu, Andrei Cretulescu samd si-au luat la revedere de la republik in luna iunie a acestui an.

Mihai Chirilov (red-sef Re:publik si Director al TIFF) a anuntat oficial cauza decesului publicatiei pe care o vanau multi dintre noi pe la chioscuri luna de luna.
Recunosc, am beneficiat la capitolul asta de ajutorul unei tanti de la chiosc care dosea pt mine unul din cele 3 numere, de mila lui Celino, a lui Stefan sau a lui Cristi M.
Acum… o sa am grija de arhiva personala si voi urmari evolutia online a REKINO – noul nume sub care va activa redactia, pe www. Deocamdata, rekino.ro e intr-un beta, ca blog, simpatic. Merita un site demential, pe care sper ca se vor apuca sa-l pritoceasca soon. Pt ca merita, pt ca e loc pt ei, pt ca acum sunt „revista devoratorilor de film si muzica”, sharper than ever:)

Comunicat (Via Anca Gradinariu)

Vechiul Republik devine Rekino

În iunie a apărut ultimul număr al revistei Republik în formula redacțională care a impus-o pe piață în ultimii trei ani.

Republik, singura revistă de film și muzică din România, a fost lansată în mai 2005 și își datorează reputația, dobîndită de-a lungul a 39 de numere, spiritului lipsit de compromisuri, tonului dezinhibat și totuși unitar și, nu în ultimul rînd, conceptului inedit gîndit și susținut de echipa redacțională.

În tot acest timp, revista a împărțit lumea filmului și a muzicii în regaluri, remize și rebuturi. A cultivat o atitudine tranșantă. Și-a făcut fani și dușmani. A impus un stil, a avut curajul să meargă contracurentului și nu s-a mulțumit doar să livreze informație impersonală. A ales calea cea mai inconfortabilă și mai contestabilă: aceea a articolelor de opinie și a verdictelor clare.

Pentru membrii redacției, concurența au reprezentat-o revistele de același profil din străinătate. Provocarea a fost să dovedim că o astfel de revistă profesionalizată și branșată la actualitatea locală și internațională poate exista și la noi. Adică, o revistă de colecție, cu o grafică atractivă și texte consistente, dar și cu un DVD gratuit lunar cu filme de autor, în conformitate cu spiritul revistei și cu așteptările cititorilor de la o asemenea publicație.

Din păcate, diferențele de viziune și neînțelegerile dintre bordul revistei și echipa redacțională ne-au determinat să ne retragem din această combinație. Ne-am confruntat cu lipsa unei promovări eficiente (esențială pentru orice publicație), cu bugete de austeritate și o distribuție aproximativă și aproape sinucigașă.

Pentru că sîntem convinși că cititorii au nevoie de o astfel de revistă (care în momentul de față lipsește de pe piață), dar și pentru că cel mai mare capital al ei au fost colaboratorii, opiniile lor și grafica performantă care i-a pus în valoare, am decis să continuăm folosind același concept pe care noi înșine l-am brevetat.

Cu un nume nou și mai incisiv (REKINO), ne puteți accesa deocamdată on-line la adresa http://www.rekino.ro, blogul interactiv unde îi veți regăsi în viitorul apropiat pe majoritatea redactorilor și colaboratorilor pe care i-ați citit timp de trei ani. Ei vor recupera, zilnic, timpul pierdut de la ultima noastră întîlnire.

Ex-redacția Republik

de pantofi si marie antoinette

s-a zis despre ea ca era o blonda mica, da buna ca arhiducesa si fashionista foc drept regina. marie antoinette. americanii sprijiniti in razboiul civil de francezii condusi de delfinul slab la pat al lui marie antoinette prefera moda. si oscarul pentru cele mai bune costume s-a dus la filmul regizat in 2006 de sofia coppola. productia aia picturala si fina, plina de rochii, pantofi, peisaje, baluri, jocuri de noroc si priviri.
englezii enervati de ajutorul dat de francezi americanilor si mult mai mandri de viata sexuala sanatoasa a inaintasilor de sange regal prefera umorul. si-asa ajunse marie antoinette bataia de joc din „let them eat cake”, un serial simpatic si slutty bbc, pe care il puteti vedea duminica si pe tvr-ica. sau youtube.

eu una am evitat cat am putut marie antoinette, pt ca imi place kirsten dunst si asteptam sa se mai invecheasca filmu, ca vinu, sa aiba valoare. well, e un film care merge cu profiterol, capsuni, ciorapi cu banda adeziva, pepene galben si vin sec.
e un film de vazut inainte de o licitatie de tablouri, creste apetitul de cumparare simtitor. aroma de chicklit poate garanta unui tip care suporta filmu asta, dar si SATC-the movie, o recompensa in aer liber, cum facu marie antoinette cu suedezu sau miranda dupa ce s-a impacat cu steve.

pt mine, a fost refreshing: atatea perechi de pantofi…
una mi-a placut mult. cred ca e intentionata la montaj. care sa fie? well, descoperiti in acest screenshot efectuat personal in aceasta de seara: