de geneva

In care se arata ca abia cum savurez delicioasele bombonele primite de la Nulifer si Mihaela de la Fly Baboo in ultima zi petrecuta la Geneva. Si-mi amintesc asa, din uau in yuuumy de orasul ala in care ti se pare ca ploaia miroase a sampon de pin, de ala bio si antireumatic.

Un loc destul de septic, cum l-ar descrie maica-mea. Cu frumuseta aia de lac, cu nebuniile alea de munti aproape, cu pietrisul ala genial de pe malul lacului si lebedele alea semetze, cu strazile alea mici si curate, cu partea ai veche absolut incantatoare, cu masinile alea luxoase pe care se pune praful o data la 3 luni, cu muzeul ala Patek Philippe si minunatiile alea de ceasuri si cu bancile alea impunatoare cum naiba sa nu fie astia mandri la nemurire?

Cand sa aiba ei timp sa se uite la cablisti sau cu parabolica la posturile internationale (ca ei n-au decat vreo 2 publice si boring) sau sa se dea pe net la seriale si alte cele, cand se duc la job, la sport, la plimbare, la concerte, la teatru, la inot, la munte, baga un ansamblu de munca si deconectare sa-si pastreze neuronii nealterati?

Elvetienii astia sunt siguri pe si in primul rand siguri ca au dreptate si ca modul lor de viata e fix ce-ar trebui sa fie, vietuiesc destul de programat si linistit si-s convinsi ca e bine. Sunt multumiti ca traiesc unde traiesc, se simt privilegiati si de cele mai multe ori siguri ca sunt mai buni, ca sunt sau trebuie sa devina un model. Respecta minutele, legile si munca, n-au treaba cu capra vecinului si nici cu atasamentul fata de lucruri sau obsesia acumularii de bunuri. Stiu sa fac turism frate, stiu sa ruleze banii, tataie.
Nu se uita dubios la aia mai altfel, dar nici nu se iau usor dupa curente. Moda inseamna decentza, eleganta si curatzenie – n-au poluare estetica; n-au niciun fel de poluare de fapt. Singura poluare si aia pozitiva este calvinismul ca stil de viata.
Femeile alea blonde si inalte cu genti maro de la prada si cizme scumpe, de lucreaza ele pe la banci, sunt machiate genial de natural. Pensionarele nu se vopsesc aiurea, mainly nu se vopsesc deloc. Nu cara nimeni plase peste plase din supermarket sa-si faca depozite iernatice, se cumpara putin si eficient, asa cum de altfel se face cam totul pe acolo.

In locul asta traditionalist curvele lucreaza in centru, printre biciclete si scutere, intr-un red district in care unica murdarie sunt tigarile de pe jos si unicul pericol e sa te impiedici uitandu-te la vreo reclama mai deocheata sau la vreo negresa prea accesorizata.

Da, mi-ar placea sa traiesc pe malul lacului, intr-una din casele alea pe care-a pus mana mafia rusa, dar asa, la pensioara, sau, ma rog, cam o saptamana pe an.

ps – chiar o sa ma mai duc, numa’ sa gasesc ceva timp; mi-i dor sa vad mont blancu din avionu lu baboo.

Anunțuri

de weekend si drop dead diva

– In care se arata ca weekendu a inceput cu vin roze gen sec pe str. covaci si a continuat un suc in Control.
dintre cele 6 mature printese care ne-am anturat in locatia cu pricina niciuna n-a fost in masura sa isi dea seama daca tinerii dansanzi posedau varsta legala pt alcoolizare publica. we think not. asa ca dupa vizualizat labushi, am campat la Bagi care merita un premiu pt rezistenta in general.

– am vizitat casa cea nou amenajata de printesa ina bulina, si ne-am anturat clujenistic si formidabil. am aflat ceva despre ruj in combinatie cu cleopatra dar nu mai retin ce. cert e ca am plecat cu 2 expresii: „mama lu’ dumnezeu” si „da-ma cu capul de capota”. si cu rugaciuni pentru linistirea libidoului celei mai simpatice gravidutze, doamna T.

– am terminat primul sezon din KINGS. mda, simpatic. si eu vad fluturi, it doesn’t mean I’m chosen 2 rule a kingdom. sau?

– am ajuns pt prima data anu asta la metoc. finally. bun ceaiul de iasomie.

– am ras de 3 ori la un alt serial. DROP DEAD DIVA. Must see. E un produs sony pictures television si a debutat anu asta in iulie pe Lifetime.
E cu o tanara no-nameritza – Brooke Elliott in rolul principal (Jane Bingam), una din asiaticele mele favorite din seriale – Margaret Cho (secretara lui Jane), o super simpatica shallow blonde April Bowlby (Stacy, cea mai buna prietena a lui Deb/ Jane), si un mascul sensibil – Jackson Hurst (Grayson). Brooke asta joaca rolul lui Jane, o avocata supraponderala in corpul careia s-a reincarnat intamplator un fotomodel – Deb – o tipa nemultumita ca a fost numita in Rai prima „zero” (adica shallow, nu facuse nici fapte bune, nici rele, gen decat parazita:) si care era iubirea vietii lui Grayson, un avocat care-i devine coleg lui Jane. Pare un plot tampit, insa actorii sunt simpatici (imi place ingerul pazitor – Ben Feldman) si cazurile pe care le rezolva Jane in instanta sunt destul de bine alese. So, cautati serialu asta, k vreau si eu sa-l vad k lumea:)

– am citit ceva, nu mai retin ce:)
– mi-am extins ferma in Farmville
– am gatit ceva i guess
– n-am dormit cat ar fi trebuit

2

de ce-am mai comis lately

– o scurta excursie la frumoasa delta, cazare la sf. gheorghe, vizionat 3 filme la anonimul, socializat, dushat in diverse locuri si pozitii, mictionat in natura aproape zilnic dupa multi ani de retineri, pierdut okelari intr-un mod de kkt, plimbat cu marca prin rezervatie, nuferizat, bronzat sistem roziu si cojit implicit, simtit bine si frumos mainly din cauza vremii si a 3 doamne: oana, angie, bagi; invatat ca la tandarei se zice meke peke (sursa: gojira), acsultat o piesa italiana de la oli care nu-mi iese din cap si nu stiu cine-o canta.

– plimbat decat de 3 ori/ sapt si destul de putin

– terminat de vzt serialu CHUCK, bifat tot la zi cu Better of ted, True Blood, Mad Men si, evident, America’s Got Talent

– vzt colaju de scurte despre g8 things, mi-au placut bernal si wenders gen as i recall; cinat dragut in oras cu cristina b. si ana o, a very nice way 2 start a week

– vzt 20 minute din AVATAR – eveniment special la Multiplex, gratie lu compania Odeon si invitatiei de la Raluca Soare. abia ajtept filmu, ca sa citez din Gojira „cui ii pasa de poveste la cum arata?”

– iesit pe locul 4 din 6 la whist in cadrul minunatei barbecue saturday la frumoasa resedinta a domnisoarei cris v. care are o gradina zoologica extrem de sociabila; aceasta realizare se noteaza pt a aminti cui a fost pe locul 5 ca … a fost pe locul 5:)

– dormit pe reservoir dogs

– bifat control medical despre care nu dorim sa detaliem deshidratarea discala si alte mascari cu muschi, oase si prostii;

– socializat scurt cu parintii din echipa „curatenia de soc”, dusmanii prafului, petelor, agendelor deschise, pixurilor imprastiate, scrumierelor pline, petelor de pe parchet, rahatilor de porumbei de pe geamuri, donat pc-ul si toate cele aferente pt valorificare pe vremuri de criza, vizionat pozele cu lilieci pe care le-a facut tata cu telefonul la slanic moldova (inclusiv cele in care liliacul gigi primise carnita si se si bucura de ea); notat cartile pe care tre sa le cumpar pt nanele personale (inclusiv „inuaki, reptilianul din mine”?!!?)

– vizionat la cristi m. frumoasa pelicula optzecista The Boys Next Door cu Charlie Sheen teenage killer.

– some other stuff, fara aditivi.

de wi-fi pe luna

e greu de condus pe luna. mai ales masini cu piscine si vile interioare.
da n-ar fi asa de greu de pus wi-fi. se iau niste steaguri americane, se conecteaza mental cu altele, se face un access point si se roaga la ‘mnezeul lunii pt vreme buna si se asigura ca nu sunt obiectii. daca nu-s locuitori, clar nu-s nici obiectii. si de cate ori te duci pe luna singur/a, cu laptopu si cu webcamu aferent, the virtual sex with ur hubbie would get more and more interesting.
ce e naspa la wi-fi-ul asta, e ca in loc sa te relaxezi pe luna acolo, esti tentat sa te dai pe net sa afli daca angelina jolie si madonna reusesc sa adopte copilu lu sora lu britney spears…

azi e o zi ciudata. de la 8 la 9 mi s-a parut o vesnicie. continua ameteala. gingashul m-a pus la numarul 6 pe lista de ipotetici. imi scrie ceva nu inteleg ce si de ce. maine e ziua unei persoane speciale. cea mai bruneta si naturela mami, o mare doamna in esenta ei. adica sper ca maine e ziua ei ca de cand o stiu tot bajbai la ziua de nastere si pun remindere cate 4 zile la rand.

well, now ill drag and drop myself in a nice bowl of relaxation. inner stuff.

de eu

in care se arata ca in aceasta categorie intentionam sa devalui ca deseori imi lipseste ceva cand nu e. normal, nu? si incep cu ideea de salut. de bine. prin gest cu mana, cu capul, cu umarul, cu palma. prin sunet cu cuvant, cu fredonare, cu un ton, ma rog. salutul de pana la buna buna na o guma, adica salutul de dinainte de conversatia care poate sa fie poate sa nu fie. salutul fara intrebari. cu atat mai putin aia cu ce faci? (care o kinuie pe lu in ultima vreme). salutul pur si simplu. ala transmis prin orice canal de comunicare unei persoane pe care se intampla sa o cunosti. pana si salutul prin link. prin emoticon. prin orice semn sau simbol care implica un „te cunosc, eu sunt in viata, banuiesc sau sper ca si tu”. nu ca „sa traiesti ca trebuiesti” al lui pol, care ar implica un anume grad de interes – adica ala ca „imi trebuie subconstient prezenta ta umana pe planeta”.
da, ma refer la salut. sau poate la zambet. si la transmiterea lui. si la privarea de. am auzit ca unii nu saluta ca nu iti dea idei ca ii intereseaza soarta ta mai mult decat se poate sau mai mult decat vor sa-i intereseze sau sa nu te faca se crezi ca poate sa-i intereseze mai mult sau ca brusc isi fac loc pt tine in program, in casa, in viata. un salut e..un salut… ca si un zambet. adica e simplu… salut. o kestie asa de politete, de curtoazie, de buna dispozitie, de..semnal de existenta.
call it buna, hello, hi, salut, servus, ciocolom, szia, ihi, hola, tu, eu, aha
as pune etc
sau as zice ce uit deseori sa zic la randul meu. salut.