de geneva

In care se arata ca abia cum savurez delicioasele bombonele primite de la Nulifer si Mihaela de la Fly Baboo in ultima zi petrecuta la Geneva. Si-mi amintesc asa, din uau in yuuumy de orasul ala in care ti se pare ca ploaia miroase a sampon de pin, de ala bio si antireumatic.

Un loc destul de septic, cum l-ar descrie maica-mea. Cu frumuseta aia de lac, cu nebuniile alea de munti aproape, cu pietrisul ala genial de pe malul lacului si lebedele alea semetze, cu strazile alea mici si curate, cu partea ai veche absolut incantatoare, cu masinile alea luxoase pe care se pune praful o data la 3 luni, cu muzeul ala Patek Philippe si minunatiile alea de ceasuri si cu bancile alea impunatoare cum naiba sa nu fie astia mandri la nemurire?

Cand sa aiba ei timp sa se uite la cablisti sau cu parabolica la posturile internationale (ca ei n-au decat vreo 2 publice si boring) sau sa se dea pe net la seriale si alte cele, cand se duc la job, la sport, la plimbare, la concerte, la teatru, la inot, la munte, baga un ansamblu de munca si deconectare sa-si pastreze neuronii nealterati?

Elvetienii astia sunt siguri pe si in primul rand siguri ca au dreptate si ca modul lor de viata e fix ce-ar trebui sa fie, vietuiesc destul de programat si linistit si-s convinsi ca e bine. Sunt multumiti ca traiesc unde traiesc, se simt privilegiati si de cele mai multe ori siguri ca sunt mai buni, ca sunt sau trebuie sa devina un model. Respecta minutele, legile si munca, n-au treaba cu capra vecinului si nici cu atasamentul fata de lucruri sau obsesia acumularii de bunuri. Stiu sa fac turism frate, stiu sa ruleze banii, tataie.
Nu se uita dubios la aia mai altfel, dar nici nu se iau usor dupa curente. Moda inseamna decentza, eleganta si curatzenie – n-au poluare estetica; n-au niciun fel de poluare de fapt. Singura poluare si aia pozitiva este calvinismul ca stil de viata.
Femeile alea blonde si inalte cu genti maro de la prada si cizme scumpe, de lucreaza ele pe la banci, sunt machiate genial de natural. Pensionarele nu se vopsesc aiurea, mainly nu se vopsesc deloc. Nu cara nimeni plase peste plase din supermarket sa-si faca depozite iernatice, se cumpara putin si eficient, asa cum de altfel se face cam totul pe acolo.

In locul asta traditionalist curvele lucreaza in centru, printre biciclete si scutere, intr-un red district in care unica murdarie sunt tigarile de pe jos si unicul pericol e sa te impiedici uitandu-te la vreo reclama mai deocheata sau la vreo negresa prea accesorizata.

Da, mi-ar placea sa traiesc pe malul lacului, intr-una din casele alea pe care-a pus mana mafia rusa, dar asa, la pensioara, sau, ma rog, cam o saptamana pe an.

ps – chiar o sa ma mai duc, numa’ sa gasesc ceva timp; mi-i dor sa vad mont blancu din avionu lu baboo.

3 moduri in care nu omori un paianjen

in care se arata ca visu in care se facea ca scriam o nuvela fantastica intitulata „paianjenul de la 69” avea un oaresce continut premonitoriu.

in coltu din stga sus pe tavanul de deasupra cazii din baia personala troneaza de 36 de ore un paianjen mare.
intrucat manifest o frico-sila organica fata de fiinte de acest gen, primul reflex manifestat este acela de a le ucide, incercand asadar orice solutie la indemana.

in cazul de fata nu mi-a reusit decat evidentierea clara  a 3 moduri in care nu reusesti sa omori un paianjen, daca n-ai insecticid special sau un background serios in domeniu:

– indreptand dusul catre el. in coltul ala d pe tavan. cu cel mai puternic jet. cu sau fara maciulia de la dus. indiferent d temperatura apei. te uzi invariabil. si paianjenul nu moare daca nu ai cordonu ala de dus de cel putin 2 m. poti sa-l ai, da sa nu fie apa, mi-am zis, si-atunci, tot o laie.

– stropind cu mr. musculo antirugina. de ala roz, care pute. fas fas. si nimic.  e posibil sa ajunga niste stropi, asa, de tortura. n-ai rabdare pt picatura chinezeasca. paianjenul te face.

– tintindu-l cu un puternic spray fixativ. si destul d scump. paianjenul rezista.

aceste realitati vin la pachet cu un sfat sincer: nu fumati in baie dupa astfel de operatiuni…

tutisme la cinema

prin tutism inteleg o productie verbala a unei tute. o tuta este, potrivit dex, o persoana care vorbeste vrute si nevrute, p. ext. tont, prostanac.

unul din locurile in care in poti imbogati cultura tutismologica gen este, precum ne sugereaza titlul scurt si explicit – sala de cinema. evident, nu o sala goala. f. rar una de cinemateca. ci, evident, fie la mall cand e aglomeraciune, fie undeva central cand se nimereste vreun eveniment.

cele mai recente tutisme inregistrate in imediata vecinatate a urechii mele stangi, dateaza din sf. zi de vineri halloween si s-a produs in randu 6 la cinemapro, unde se intampla premiera filmului DUCESA. si unde-am nimerit langa o fiinta care s-a intrerupt din vbit la o singura scena. la care-a plans scurt si-apoi a redat oftat tutismul de pe primul loc in topul personal al scurtei perioade petrecute in scaun: „daca as fi fost keira knightley as fi zis s skimbe scenariul. cum sa te lasi violata domestic? doar nu mai suntem in evu mediu… monica bellucci de ex n-ar fi acceptat asa ceva: cum sa joci un viol si sa fie credibil? si sa nu te afecteze?”

oligofrenei alintata „anamaria, taci” de ala cu care era si pe care probabil voia sa-l impresioneze filmologic, nu i-am adresat decat un LOL, ca atat am putut p moment. o scena scurta intr-o poveste de sec. 18 in care ducele-si forteaza ducesa tzipanda sa-i produca un mostenitor. keira knightley e ducesa. si nu joaca rau. nici nu s-a declarat traumatizata, nici surprinsa. poate pt ca ea se uita la stiri. si la filme. si nu i-a trecut prin cap ca ar putea skimba scenariul… damn. draga oligofrena, uite, si monica belluci te-a dezamagit, fara sa stii. acum vreo 6 ani. cand a fost violata vreo 9 minute. one continuous camera shot. o scena care te-ar amuti. in irreversible. un film pe care poate-l primesti cadou de la prietenu tau dupa ce te va supune „domestic”…

mda, acum inteleg imaginarul lui zombie6.

3 favorite si 3 enervari

pt cristina & cristi (la care am vzt saptamana trecuta cum devine treaba cu wii fit-ul si am papat castane prajite. lovely), impartasesc  niste linkuri de mi-au placut si notez si niste subiecte care m-au enervat ca sa nu-i plictisec in conversatiile viitoare:

alea dragu:

– poza lui costel din trupa deko. debutul lunii noiembrie. pe tabu.ro

– o poveste sensibila. scurta. a unei intalniri pentru totdeauna. si-a unei pierderi. intr-o poza si cateva randuri dintr-o scrisoare. cristi nemescu si maria dinulescu – pe tabu.ro

– victor rebengiuc si luminita gheorghiu. morometii. o fotografie de cosmin bumbut. pe tabu.ro.
parte a proiectului 3 fotografi si fotografiile lor favorite.

alea nervozante

– cinemarx.ro, premiat la internetics. pt ca-i acest ele.ro al site-urilor de cinema. pt ca e loc d mai mult, mai bine, mai cu seva si mai cu sens. pt ca o sectiune simpatica de tipul blogofilm (la ce se uita bloggerii) e lasat de izbeliste si arata sinistru.

– un titlu de genul: mihaela radulescu batuta de dani otil. subtitlu mic: la playsation.

– farmacista noua d l sensiblu 1 mai. care vazandu-ma cu pupatoarea umflata in partea superioara (din cauze necunoscute – asa m-am trezit sambata dimineata) a zis ca orice-as lua tot in 7 zile trece si ca e coada si e tarziu. noroc k aveam niste baneocin praf in care mi-am pus botu de aseara si am reusit un 20% dezumflare, dupa aprecierile din oglinda.

de tiff-isme adica intamplari

din top:

* doamna care a insista sa cumpere bilet la filmul de pe afis. film inexistent. pt ea era filmu cu cei 7 haiduci de la TIFF. CUM DE NU S-aR FI GANDIT S FACA UN FILM SI SA VANDA BILETE? sau… cum de-a inteles doamna chestia asta? nevermind. she did.

*un ecuson pe care scria la functie „loser”. si am crezut ca e numele filmului. era doar o gluma stupida…

si… va urma…