de moartea lui Michael Jackson

in care se arata ca daca murea Obama nu primeam eu sms de trezire. da uite ca a murit alt rege de negru devenit alb si s-a imprastiat vestea mai ceva ca la balamuc. Dumnezeu sa-l ierte, zic, ca mare om a fost.
ca de obicei, la moartea unui star se scot la spalat cu cerneluri cu clatire in batai de taste toate bune si toate rele. indiferent cum se intampla, se lasa cu lacrimi, lumanari si ganduri bune. lumea il plange pe raposat, ne intoarcem unii spre altii si ne spunem ca vom fi mai buni, ne spunem ca universul e mai sarac cu un nume si ca tre sa-i cinstim memoria reascultandu-i muzica. dupa cateva zile totul revine la normal, incep barfele testamentare, se termina cu necrologu si se iau la rand remake-urile.

cand a murit Freddie Mercury n-aveam telefon mobil. si mi se parea ca toata lumea muzicala si nu numai e in doliu; de la moartea lui fiecare piesa Queen ma facea sa plang. eram in perioada pubera si labila si mi se parea ca nimeni nu ma intelege mai bine decat Freddie si nimeni nu-l intelege mai bine decat mine.

Cu Michael n-am avut asa o „legatura”. Nu m-am suparat ca in loc de ceas mi-a sunat sms-ul, ca sa zic asa. n-am fost fan Michael Jackson niciodata, dar nu i-am detestat muzica. Michael a hranit angajatii a zeci de mii de site-uri si publicatii.
Si eu ii multumesc lui Michael ca a existat si ca in timpul procesului, prin 2005, numele lui ne-a asigurat vizualizari la stiri cu nemiluita. Si a mers salariul… Nu a dat numai muzica, ci si paine si circ…

Michael e pentru mine freza colegei mele de generala Simona Gramatovici pe care n-am vazut-o de ani de zile, e pt mine pagina din caietul de amintiri scrisa de Raluca Florea, o alta colega din clasa a 8a C de la scoala generala 27/ george bacovia din bacau, colega de care nu mai stiu nimic de peste 10 ani; Michael e tricoul Anei Vararu, din aceeasi clasa, e prima, a doua si a treia tabara la munte in generala, e prima incercare de bowling (canta dirty diana), e fatza vesela a Mihaelei Stroia care scria saraca intr-o vreme zilnic despre el… Daca stau sa caut prin sertarasele pline de praf din anii de mult trecuti, vad ca a fost personaj de bancuri, model negativ, un „caz aparte”, dar unul pe care l-am respectat intr-un mod ciudat. Indiferent cate si-a incasat mediatic, Michael a fost mereu respectat pt ce-a facut in muzica, si putini au fost cei care nu s-au referit la el dret „regele muzicii pop”.

Noapte buna, Michael Jakcon, Good Morning America…