de TIFF 2009 din spate si din fata

in care se arata ameteala dupa ultimele 17 zile petrecute la Cluj.
in care cluj am ajuns cu avionu cu vreo 4 zile inainte de TIFF 2009 pt a pune la cale nebunia bedgicoasa alaturea de tovarashu hordila cordila zis lili si o chipa de stimabile domsnishoare voluntare – best de pana acuma.
pt okii curioshilor – da am facut dush in aceeasi baie de la aceeasi camera de anul trecut in timp ce unii vopseau balustrada de la etajul aceluiashi hotel – transilvania, ex vladeasa. si da, am dormit in camera cu boghimelc care-a avut anu asta niste alarme mult mai decente la telefon.
spre dezamagirea apropiatilor – da am mancat in 4 nopti kestii de fast-food, insa nevomitive.

cum fu TIFF 2009 in locatia TAROM unde s-au intamplat acreditarile? cum sa fie, cu mai multa concentrare, mai putine urlete, mai mare eficienta, mai putina vanzoleala, fara plansete, cu o imprimanta beton, cu multi voluntari, cu o groaza de pliante, cu mai multa curatenie, cu supa crema la paket de la euphoria, fara herpes, cu avioane de cauciuc stoarse antistres, cu trailere vazute pe plasme, cu laptopuri lasate in priza nonstop, cu paznici ok. si cu ploaia si frigul care-au imbolnavit cluju o mare parte din timp. am facut de 3 ori masaj. am baut mai putina apa decat cafea si-am vzt astfel ce misto e la unitatea primire urgente din cluj, gratie mainilor vanjoase ale lui hordila care m-a carat. si-am mancat cea mai buna cina la bagi acasa.

acuma am un deja vu, da-mi trece.

am vzt si filme. din 250 doar astea: un film mexican voy a explodar, un filnlandez three wise men, ceva documentar cu tigani, un pic din austriac „involuntar”, iranianul „despre elly”, un pic din filmu mut cu acompaniament live si ceva scene din niste shorturi erotice unguresti.

m-am cunoscut cu zoso, baiat simpatic si colegii lui de bloggereala – toti f cool – sebastian bargau, denisuca, cetin, clickio (o s pun linkurile later) si toti surprinsi neplacut de „politist adjectiv”, fiecare cu motivele lui pe care nu le impartasesc. dar cum ziceau, toti mi s-au parut prietenosi, isteti si de treaba.

am aflat cum arata un bursuc. n-am vzt arici. decat unul d plush. am vzt lume alergand dupa filme. am inaugurat orimu film cu bagi la cluj si primu’ film cu lu’ la cluj. am bifat concertu ab4. super tareee. cu zbantzuietele de sana cireasa, lu si ralu. am vzt 30 min din gala din care 20 cu florin persic. am ajuns si pe la ceva party-uri. am dansat cu bucurenci pe muzica tziganeasca, am mancat frumos o data la pranz cu cristina guseth, catalin leescu si carmen mezincescu. am apucat sa ma imbratisez cu chirilov, cel mai cald om din TIFF si nu numai. si m-am conversat cu invitati simpatici – pe 2 dintre ei, italieni, i-am dus pe piezisa intr-o bodega si i-am convis sa bea bere stejar la 3 lei sticla.
multumesc multor oameni, imi e dor de multi pe care i-am vazut sau pe care n-am apucat sa-i vad, mi-e dor de cafeaua pe terasa la pranz cu cipake, bagi si lu. mi-au priit 2-3 zile, m-au ostenit altele, dar overall a fost ok. un TIFF 2009 animat, un cluj plin de filme la mall, in aer liber, in toate cinematografele – din toate, la republica a devenit cel mai incomod (si sper sa salveze cineva cinema-ul ala, ca merita).

un timp plin, pe care nu-l pot rezuma nicicum. dar dupa care simt nevoia sa dorm cat de mult posibil.

pupaciuni si toate cele bune,

over and out.

about making dreams come true

nu despre asta e vorba de fapt. si el stie destul de bine ce vreau sa zic. il cheama Amit Erez. e un tinerel simpatic si talentat. e departe de a fi a good-looking guy. da stie sa cante pretty sensitive.

I’m going to make the same mistake
Same thing i did just yesterday
I know i’m running out of time
This is the wrong place for my kind

Say what you want to i don’t care what ur thinking
Send me a postcard i don’t care what ur writing
Always been talking, about making dreams come true
I won’t be there to take it away from you

Nobody wanted you to go
Even your daddy told me so
But you’re so eager in your way
I change the subject every day

Say what you want to i don’t care what ur thinking
Send me a postcard i don’t care what ur writing
Always been talking about making dreams come true
I won’t be there to take it away from you

Say what you want to i don’t care what ur thinking
Send me a postcard i don’t care what ur writing
Always been talking about making dreams come true
I won’t be there to take it away from you

de gratie, cu grace bawden

in care se arata ca unele fiinte se nasc cu talent. il poarta cu modestie. uneori nici nu-l constientizeaza. si cand e la o adica, isi inving teama si pasesc pe o scena, in cadrul unui concurs, in fata unor jurati. pe care-i lasa masca din prima. simplu. prin har.

iata ce n-au surorile modorcea, da are din plin domnisoara grace bawden, in varsta de 15 ani, participanta la australia’s got talent:

de mamaia cea frumos scarbitoare

mana sus cine stie ca de azi pana pe 24 aug la mamaia se intampla si altceva decat calcarea pe barete versace (le incalti ca n-ai ce face? – daca esti o pitzi care se respecta) adica…ladies and gentlemen, festivalul de la…. mamaia. ta-ra-ta-ta…. tataia dzeu sa-l ierte s-ar fi bucurat de aceasta manifestatie de teverism festivaloid – ar fi ocazia sa spuna: vezi nepoata..piese de piese..nu mai are cine sa le cante..tineretu asta..si-apoi ar fi fredonat in legea lui..pe versuri de andreea andrei…

revenind. mamaia time, only on tvr, ‘course, microfonie pt toata natzia. cu 2 sectiuni, interpretare (26 de aparitii vocale) si creatie (17 bucati noi), cu o incercare de prezentare care sa treaca amuzant the generation groapa: maia morgenstern & marius bodochi – madalina antonescu & angelo petrescu, si cu o serie de recitaluri (Smiley, Nico, Anna Lesko, Marcel Pavel, Keo, George Nicolesco, Distinto, Anne’s, Julia, Diva’s Life si Provincialii, Manding, Parlament, Edikt si Directia 5).

no, amu is curioasa daca mamaia interpretarii& creatiei face rating mai mare decat romanian top hits de pe tvr 2 (btw, se intampla la bacau) sau nashul in reluare la b1tv…

asa ar fi normal, daca ar fi vba de un CONCURS, adica de un show, adica de un EVENIMENT, de o scena pe care urca newbies in ale cantatului care au cu ce sa cante, stiu sa cante, vor sa cante si vor sa-i faca pe altii in viitor sa-i plateasca sa le… cante, evident.
numai ca.. de multa vreme situatia sta putintel diferit. pe scena urca niste timorati care vor sa castige mila juriului lalaind imitativ niste slagare, chinuid acute, incercand sa se ridice la inaltimea unor voci pe ale caror negative au studiat la scoala populara de arta. veti zice ca festival implica, pe de o parte, o kestie care se keama necomercial (nu toata lumea merge la filme de festival, nu toate filmele de festival fac bani). just. doar ca „lipsa aia de comercial” pretinde altceva: calitate artistica.

ori la mamaia interpretarii, ouourile suna de kkt, ritmul le scapa multora pe drumul de la diafragma la buzitzele tremurande de emotia momentului pt ca, nu-i asa, se canta la un festival national…
singura faza de popularitate: naomi a fost in sfarsit selectata la mamaia, oh joy!
revenind: who cares about mamaia and whatta fuck am i thinking when mentioning this useless thing? raspuns: nu multi si da, ma gandesc la o treaba si anume cum ar fi daca aia de se inscriu la un concurs de asta, evident nu pt premiul 1 (infimissim, adica 1500 euro) sau trofeu (autoturism), ci pt ca is buni si vor s-arate asta, sa faca o treaba buna alegandu-si cu atentie piesele, investind in reorchestratie, in outfit, in ceva pregatire muzicala si imprietenindu-se cu atitudinea, intelegand ca nu e o intrecere de imitatori, ci o competitie muzicala destul de serioasa. daca urmaresti de la sferturi incolo orice talent show bun (britain’s got talent, america’s got talent, sweden’s got talent sau chiar megastar) la care participa debutanti in ale cantatului, iti dai seama cam despre ce e vorba.
dar mamaia se incapataneaza sa ramana o morsa, in timp ce pana si invekitul san remo a dat semne ca poate mai mult.
multi dintre acesti wannabe’s din seara asta mi-au amintit de studenti la actorie (sau kiar actori, mare parte din provincie) care la o sedinta de casting insistau sa spuna fabule, pt ca au fost invatati ca „pe asa ceva au cele mai bune reactii”. spre binele lor, sper ca intre timp le-a trecut. ideea e ca ar fi bine sa le treaca si astora care pun botu la sfaturile unora care considera ca a canta „spune-mi” al monicai anghel inseamna o reteta de succes, pt ca e posibil sa iasa niste octave bune si curate. cu atat mai rau e daca se aleg niste piese d’astea dinainte si tragi la sorti si te multumesti cu ce pica.
wake-up newbies: puneti mana pe o piesa care va reprezinta, va pune in valoare cel mai bine, repetati pana stapaniti toat cele si abia apoi iesiti pe scena!

pt „mamaioti” (the middle-aged fans of the festival): distractie placuta pe 24 august, la recitalul juriului!

de la re:publik la rekino, cu forte noi

Am asteptat multa vreme o revista de cinema misto. la noi zic. cand aparuse revista in stil pro condusa de ada rosetti chiar speram ca va putea evolua in ceva cool. n-a fost sa fie. pe piata … pauza. sau ma rog, daca erai interesat, mai lecturai un hbo, o treaba, mai rar alea marca cnc…
In toamna lui 2004 cineva s-a gandit sa faca nebunia sa sparga gheata, sa puna steagul pe luna, sa faca chestia asta: o revista cool, de cultura urbana, o revista de cinema dezinhibata, care ar fi putut sa se ia la bataie cu multe altele de calitate din afara si sa-si asume riscul de a exista in Romania.
In pauzele de tigara se cautau nume, oameni, resurse, se faceau planuri, se furisau temeri, se nasteau sperante. Si-n 2005 a aparut RE:PUBLIK. Un brand care s-a impus repede si l randul lui, a facut si mai cunoscute niste nume cinemaniace (si a lansat alte cateva) care si-au atras aprecierea fanilor pt profesionalism, cutura, scriitura.
Mihai Chirilov, Ana Maria Sandu, Carmen Gradinariu, Claudia Ion, Cristi Marculescu, Paul Breazu, Laura Popescu, Carmen Mezincescu, Codruta Cretulescu, Andrei Cretulescu samd si-au luat la revedere de la republik in luna iunie a acestui an.

Mihai Chirilov (red-sef Re:publik si Director al TIFF) a anuntat oficial cauza decesului publicatiei pe care o vanau multi dintre noi pe la chioscuri luna de luna.
Recunosc, am beneficiat la capitolul asta de ajutorul unei tanti de la chiosc care dosea pt mine unul din cele 3 numere, de mila lui Celino, a lui Stefan sau a lui Cristi M.
Acum… o sa am grija de arhiva personala si voi urmari evolutia online a REKINO – noul nume sub care va activa redactia, pe www. Deocamdata, rekino.ro e intr-un beta, ca blog, simpatic. Merita un site demential, pe care sper ca se vor apuca sa-l pritoceasca soon. Pt ca merita, pt ca e loc pt ei, pt ca acum sunt „revista devoratorilor de film si muzica”, sharper than ever:)

Comunicat (Via Anca Gradinariu)

Vechiul Republik devine Rekino

În iunie a apărut ultimul număr al revistei Republik în formula redacțională care a impus-o pe piață în ultimii trei ani.

Republik, singura revistă de film și muzică din România, a fost lansată în mai 2005 și își datorează reputația, dobîndită de-a lungul a 39 de numere, spiritului lipsit de compromisuri, tonului dezinhibat și totuși unitar și, nu în ultimul rînd, conceptului inedit gîndit și susținut de echipa redacțională.

În tot acest timp, revista a împărțit lumea filmului și a muzicii în regaluri, remize și rebuturi. A cultivat o atitudine tranșantă. Și-a făcut fani și dușmani. A impus un stil, a avut curajul să meargă contracurentului și nu s-a mulțumit doar să livreze informație impersonală. A ales calea cea mai inconfortabilă și mai contestabilă: aceea a articolelor de opinie și a verdictelor clare.

Pentru membrii redacției, concurența au reprezentat-o revistele de același profil din străinătate. Provocarea a fost să dovedim că o astfel de revistă profesionalizată și branșată la actualitatea locală și internațională poate exista și la noi. Adică, o revistă de colecție, cu o grafică atractivă și texte consistente, dar și cu un DVD gratuit lunar cu filme de autor, în conformitate cu spiritul revistei și cu așteptările cititorilor de la o asemenea publicație.

Din păcate, diferențele de viziune și neînțelegerile dintre bordul revistei și echipa redacțională ne-au determinat să ne retragem din această combinație. Ne-am confruntat cu lipsa unei promovări eficiente (esențială pentru orice publicație), cu bugete de austeritate și o distribuție aproximativă și aproape sinucigașă.

Pentru că sîntem convinși că cititorii au nevoie de o astfel de revistă (care în momentul de față lipsește de pe piață), dar și pentru că cel mai mare capital al ei au fost colaboratorii, opiniile lor și grafica performantă care i-a pus în valoare, am decis să continuăm folosind același concept pe care noi înșine l-am brevetat.

Cu un nume nou și mai incisiv (REKINO), ne puteți accesa deocamdată on-line la adresa http://www.rekino.ro, blogul interactiv unde îi veți regăsi în viitorul apropiat pe majoritatea redactorilor și colaboratorilor pe care i-ați citit timp de trei ani. Ei vor recupera, zilnic, timpul pierdut de la ultima noastră întîlnire.

Ex-redacția Republik

jointly united into bestfest

in care se arata ca si mako si-a defilat fizicu la bestfest cu sprijinu lu boghimelc who shall be named in heaven.

in ziua 2 makosfera a luat contact cu multa lume cunoscuta mai mult sau mai putin indeaproape, idem si bandurile prezente intru line-up.

fu fain ca vazui din manicstreet preachers, cele 4 piese la care am rezistat la nouvelle vague (pe care le-as asculta max intr-un club de jazz) si fu si mai fain la ultima jumate cat prinsei din kaiserchiefs. cam disperant sunetu, poate nu de la baietii lu singer, ci de la lipsa de sincronizare. cut-urile/ proiectiile pe ecranele laterale – fff. slabe, decalate la gen 3 frames/sec, ma rog, nu conteaza. dupa o bere mako oricum nu prea vede bine. colegu alex a transpirat sub sapca, si-a exprimat incantarea fata de atmosfera si s-a carat chiar dupa ce mi-am stins eu tigara in mustaru lu bagi, care m-a iertat si m-a dus cu misha acasa. deci trecu ziua 2 cu impresii overall ok. decat ca n-as fi dat banii pe bilet. si n-am mai prins mancarica.

ziua 3 cu sperante mari, cu sandale noi de la zara kids, again cu interventia divina a lu baghimelc, si cu o experienta de agatzament scabros pe str. tunari de tipul „300 euro dsoara, nu vreti, 500 si numa intre tzatze?” care evident l-a amuzat pe colegu alex care s-a milostivit s ma culeaga de pe traseu catre romexpo, d data asta cu palaria aia sexi, ca deh, era ultima seara si sanse mai mari la gagici. cum am prins mai putin stereophonics decat dumnealui, din cauza de asteptari de regrupare cu fetele, nu pot pt ca sa ma pronunt, da a fost nice, solistu superdragut love love, a sunat decent, s-a adunat lume fain, un inceput promitator.

la roisin muprhy, noroc de alta regrupare, ca am suportat durerile de spate din cele 45 de min de intarziere datorate poate si faptului ca isi doreau mai mult intuneric pt proiectii. pe care le-am apreciat -pt ca m-au ajutat lentilele heliomate sa le disting. blonda a avut un show tare, e o voce deosebita, o tipa care nu se astepta sa-i fie cunoscute piesele si care a tinut sa-si faca bine treaba, adica sa incinga party-ul si-a reusit de minune cu vocea, prezenta scenica, atitudinea, tinuta si tinutele, backing vocalsu si bandu, un tot unitar, muzica de mare clasa. si da, sunetu a fost la inaltimea asteptarilor.

asa ca dupa berea 2 si concertu 2 fuga la manu chao, care incepuse de multisor. evident ca ne-am pierdut, asa ca am gasit cu lu o inghesuiala care sa ne permita in fata un loc de zbantuiala. mega-atmosfera, mega fum de mariaioana campioana tuturor, mega-bisuri, mega-urlete si aplauze. lu regreta un pic ca aci nu danseala toata lumea cu toata lumea ca la berlin, da nah, suntem inca in tara lu calca-i pe calp daca poti.

asa ca fugiram catre nelly furtado, ca multi multi altii, chestie cu care il contrazic pe colegu piticu care nu a vazut bine de la locu vip in multime si-a afirmat ca „lumea nu a plecat de la un concert la altul, au stat si i-au ascultat pana la capat”.
pe drum l-am racolat pe marele domn ilie intr-un traseu de neuitat, o baie de gloata, pe care am traversat-o cu  brio pana la o zona cu atmosfera unde..taman cand ne-am facut mai mult loc de antren, dansul a disparut. asa ca, potrivit traditiei, am ramas, ca si anu trecut la ultimu concert, la manifestari dansante cu lu, care se tot mira de cat de bine se misca dansatoarea blonda. asa ca ne-am ritmat pana la epuizament, caci madam nelly isi merita din plin aplauzele si urletele. asa ca berea 3 dupa concertu 3 a venit cu aprecieri la adresa show-ului dansei ca bisase fain.  au fost destule vedete in public, poate au avut ceva de invatat de la doamnele de pe scena la capitolul cum se tine un concert fara a expune ostentativ tzatze cur craci si d&g. caci te poti juca f bine si cu o vestimentatie simpla, combinatii interesante, care sa te ajute sa-ti expui miscarile, piesele, mesajele si sa se vada ca te simti bine si ca ai venit sa…canti LIVE!!!!! asadar, maxi respect pt roisin si nelly f, doua timbre speciale, doua voci bune, stiluri diferite, show-uri diferite, aceleasi aplauze maxi-meritate. cat despre silent dico, mult peste anul trecut, adica neasteptat de bine, lume multa, dj haios, distractie, asa ca nu m-ar mira se fi incins si un after party fain la sofitel.

no, acuma vine si faza nasoala prin care-au trecut toti aia de n-a venit cu masinile: cautatu de taxiuri. care cum mako n-a gasit, a mers pe jos 35 min pana acasica, deoarece nu exista alta solutie…

deci se termina si editia 2 de bestfest cu voie buna si cu gandu ca peste multi alti o sa fie intr-adevar un festival bun, mai cunoscut, cu un line-up de top, iar fii-miu sau fiica-mea sa ma ia la concert si sa-mi scot de la naftalina outfiturile prezente ca sa par la moda:))