de viata din spatele lu’ Facebook

Como estan, bre? Semi-spanish day. Mi-am umplut wall-ul pe facebook azi cu tot felul de momente de stand up comedy din Spania si din spatiul latin, apoi din UK, barbati si femei, straight si gay, asa de comparatie intertextuala si culturala, evident. Disperare mare. Continuă lectura

de TIFF-ul meu si alte nostalgii

in care se arata multumiri.

– pentru eterna mea colega de camera Boghimelc, pt incurajarile lui Tudor (care sper ca-i bine, sanatos si vesel) si ale lui Chiri, pt rabdarea si sprijinul enorm al Juliei si voluntarelor simpatice de la Acreditari (Anca, Emese, Raluca, Andreea, Adela, Stefi), pt eforturile Oanei, Ramonei, Ozanei, Ralucai, Andradei si ale celorlalte fete care-au birouat in Republica si RomaniaFilm, pt. scurtele conversatii cu AnaMariaSandu, pt iubitul nostru Lazaros GOD si draga noastra Corine, pt zambetul si cuvintele frumoase ale ElvireiLupsa, pt energia frumosilor Andrei si Ilinka, pt. serile cu Flavia si CristiD, pt suportul lui Lazar si al lui Mitrix, pt impactul lui Bulciu asupra lu’boghimelc, pt cantarea lui Hordila si rezistenta lui, pt prezenta si vorbele lui Alin, pt bunatatea sublimelor doamne HBO Ileana si Irina, pt culoarea de par a lui Merten, pt haiosenia echipei de vis Sas-Pop, pt povestile lui Toma, pt calmul lui Erwin, rabdarea lui Mario, pt vizitele lui CristiM, pt simtul umorului al lui Dobrica, pt Iss, Ramona, Dorin, Maria, pt saluturi si salutari, pt tot ce-au facut oamenii frumos si cald cu sau fara intentie.

– pentru Dana Bunescu (montaj & sunet – Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, Felicia inainte de toate), Radu Muntean, Tudor si Adina Lucaciu, Razvan Radulescu, Mirela Oprisor, Mimi Branescu, Maria Popistasu, Alex Baciu, Ozana Oancea, si toti cei care mi-au umplut fara sa stie tare sincer si bine 5 ore din viata  cu MARTI DUPA CRACIUN, FELICIA INAINTE DE TOATE si AUTOBIOGRAFIA…

– pt. inghetata algida, caisele de cluj, portia de cartofi gratinati, magazinul cu oje, fastfood-ul rosu de pe eroilor, tipul cu 50.000 euro la mana, pt. clujenii care n-au fost in ing cand am fost eu, pt magazinul hongkong, pt piata unirii si atmosfera de acolo, pt tanti ca si-a facut timp sa ne vedem, pt bucataria de la Via, pt scurtele intalniri cu domnii Samuel Maoz, Pape Boye, Nikolai Nikitin, John Ketchum, Artem Grigoriev, pt proiectia dementiala de la Bontida si pt cine-a ales branza de dupa sa-i dea Dumnezeu sanatate

– pt Vulpi Cristina Barcelona. Pt Codruta si Andrei Cretulescu. Pt Victor Rebengiuc ca exista. Pt cat de frumoasa e Monica Barladeanu. Din nou pt toate doamnele HBO.

Ar fi multe si destule de spus, dar uneori lucrurile nu se astern in scris cum si cand ar trebui. Important e ca din maratonul asta am iesit prieteni, goliti de enrgie dar cu sufletul plin. Am impresia ca desi a trecut extrem de rapid si cu maxim consum, a fost cea mai reusita si complexa editie.

Intre timp, ma doare gatul.
Si nu am putere sa ma nostalgizez public. Pt ca imi vine. Pt ca deja imi lipsesc oameni. Unii langa care stau. Si de care-o sa imi fie dor: Cosmin, GabiI, nanaGabi, Adi, Vulpi, Badiu, Avram, Cristi, Geo, Dutz, Vlad, Cerbul, Jianul, Monilici, Iulaiana, Ursulianul, Cerchezul, Piticul +baietii, Ana.
As vrea sa fumez o tigara cu Enachele, dar nu stiu unde e. Ce zi.

despre prietenie, RT #draduta si salvarea unei vieti

in care se arata ca in ultimele 10 zile am vazut/ auzit copii in real life, in poze/ la telefon. fericiti, alaturi de parintii lor grijulii si tineri care-i iubesc ca pe ochii din cap.  si asa cum imi bucurau mie ochii si sufletul, care nu-s parinte, mi-am amintit iarasi de oameni dragi si tineri, iubiti sau doar cunoscuti din auzite, care au disparut fulgerator dintre noi pentru ca n-a mai fost timp/chip sa se mai poata face ceva  si care n-au apucat fericirea asta.
pentru cei care, totusi, exista un leac dovedit ce i-ar putea pastra sanatosi alaturi de familie, resursele financiare sunt limitate, demersurile oficiale un chin teribil, iar timpul din ce in ce mai comprimat.
din durerea care-i macina continuu, putine lucruri ii pot ajuta si-i pot face za zambeasca. cel mai important, poate este prietenia. si odata cu asta, implicarea. aia sincera, cu toate resursele tale.
daca bantuiti pe facebook si twitter si dati de campania in sprijinul lui daniel raduta, n-o tratati cu ignore. poate n-aveti cum face vreo donatie, dar, cu un simplu share sau rt #draduta mesajul merge mai departe, din prieteni in prieteni pana la cei cu dare de mana.
niste zane tinere (mika.pana, #zanarim @ancabundaru @dianastoleru @ruxa @OanaPortase) si prietenii lor au reusit in scurt timp sa atraga atentia pe internet asupra cazului acestui tanar de 29 de ani, viitor tata, diagnosticat cu leucemie (care are nevoie de peste 110.000 de euro pt un transplant de maduva), mobilizand lume faina din blogosfera si nu numai.
faceti-va putin timp sa cititi postul mikai pana pe hotnews si mesajul lui mihnea maruta,  intrati pe site-ul lui daniel, sa vedeti cum puteti ajuta, puneti-va la lucru listele de prieteni, poate renuntati vreo 2 zile la cafea, poate aveti lucruri de licitat, relatii, sugestii, idei (like andrecrivat), pe care le-ati putea folosi incercand sa faceti cunoscuta o dorinta: aceea de a salva viata unui tanar.
nu stiu sa scriu mesaje umanitare. deseori m-am vazut analizandu-le aiurea, uneori le-am dat mai departe si f putine sunt cele pe care le-am sprijinit. m-au intristat, m-am simtit neputincioasa, am inghitit in sec, am trimis niste ganduri rugande catre doamne-doamne si cam atat. acum simt ca trebuie macar sa scriu cateva vorbe, sa donez cat de putin, sa trimit macar vorba mai departe. candva scriam dragut felicitari. dar cea mai draga urare am preluat-o de la o prietena draga si care mi-a adus o mare de senin intr-o zi trista: „sa traiesti, ca trebuiesti”. nu stiu cand e ziua lui daniel, dar ii transmit acelasi lucru, pentru aniversarile lui viitoare, la care veti contribui.

Continuă lectura

de sarbatori si normalitati de final de an

in care se arata salutari si urari de bine tuturor.  de alea traditionale cu sens plin, gen  sa va fie casa – casa/ masa – masa cu care stramosii nostri reuseau sa exprime dorinta acenstrala de implinire personala si bine colectiv.

nu bilantzez, ca n-are sens. spun doar multumesc.  si sper ca „imi doresc” se va trasforma in „sunt” in foarte multe contexte. care de care mai personale.

zilele astea am  stationat in urbea natala. am „impodobit” in 5 min un brad artificial, am mancat diverse ciorbe, fripturi, salate si deserturi, am mers pe jos in total 40 minute in 4 zile, am vorbit in total 5 ore in acelasi interval, am visat destul de urat si am vazut oameni adica rude si prieteni, mainly faini.
m-am obisnuit cu faptul k nu mancam niciodata acasa impreuna, ca de fapt nu mai exista acasa de mult, cel putin nu aici,  si cand e, ei nu sunt prin preajma. le simt uneori lipsa cand suntem aproape.  asa cum ii stiu in mintea mea. dar in sfarsit m-am obisnuit, am inteles, in sfarsit, si e ok. e o bucata din realitatea mea.

la vreo 40 de km est de aici, unde viscoleste rau acum stau doi batrani simpatici, parintii mamei. i-au spus azi ca radu vasile era destept si frumos, ca geoana e un domn (de aia  lumea a  botezat un deal cu numele lui, intr-un sat gospodarit pe bune de un pesedist cool si iubit de lume) si nu-i poarta pica pt ca nu i-a dat galeata, ca relatia asta intre basescu si udrea are ceva necurat si ca orasenii se strica la cap si strica lucruri, ba chiar ii lasa pe altii sa-si bata joc de ei si nu asculta radio. cica nu asculta in general

la vreo 200 de km nord, va implini 80 de ani tanti aurica – asa cum ii spun cunoscutii. sau mama – cum ii spun cei doi nepoti. locuieste singura si se gospodareste cu 350 lei pe luna cat are pensia de cand au stabilit minim-ul ala, gen.  la ea e cald, curat si gasesti mancare buna, de regim (de fapt toate alea de sarbatoare dar cu mai putin zahar, sare sau ulei:0).
si-a dorit sa cunoasca pe cineva anul asta. care sa ma tina de mana si ea sa dea din cap atunci, sa-si aranjeze baticul si sa-mi spuna ca o sa fie bine, acum cand stie ca sunt „pe maini bune”. faptul ca nu i s-a implinit dorinta asta acu i-a lasat niste urme ciudate pe obraji.  de craciun, i-am sapat doua riduri, le-am vazut cum incep, cum se termina linistite, catre coltul gurii care  a zambit, de parca-i zicea tot sufletul cum si ce sa faca si sa spuna la plecare.

copacul meu aici nu mai are radacini. sau nu se mai vad.  e un brad intr-un suport rotund, auriu, de plastic. timpul e marcat de vechimea unor lucruri, mainly maruntzishuri sau de evenimente traditionale.

azi, in urma cu 29 de ani, am baut prima data vin. am fost botezata cu apa rece si lumea s-a bucurat. cineva ar fi zis ca destinul a ales ziua inchinata primului martin crestin pt asta, iar altcineva a plusat cu „sa nu-si piarda niciodata speranta”.

o sa fie bine. chiar daca vom fi mai departe de unii si mai aproape de altii.  daca ne reinventam sau nu. let’s not deny what’s real in imediata apropiere. sa fim aproape de cei care ne arata ca au nevoie de noi, care ne doresc si care se intampla sa ne fie dragi.  fara orgolii, langa. alaturi. sau impreuna.  as real and warm as possible. clipele astea ar straluci cel mai tare in bradul anului vostru.

LA MULTI ANI!

de weekend si drop dead diva

– In care se arata ca weekendu a inceput cu vin roze gen sec pe str. covaci si a continuat un suc in Control.
dintre cele 6 mature printese care ne-am anturat in locatia cu pricina niciuna n-a fost in masura sa isi dea seama daca tinerii dansanzi posedau varsta legala pt alcoolizare publica. we think not. asa ca dupa vizualizat labushi, am campat la Bagi care merita un premiu pt rezistenta in general.

– am vizitat casa cea nou amenajata de printesa ina bulina, si ne-am anturat clujenistic si formidabil. am aflat ceva despre ruj in combinatie cu cleopatra dar nu mai retin ce. cert e ca am plecat cu 2 expresii: „mama lu’ dumnezeu” si „da-ma cu capul de capota”. si cu rugaciuni pentru linistirea libidoului celei mai simpatice gravidutze, doamna T.

– am terminat primul sezon din KINGS. mda, simpatic. si eu vad fluturi, it doesn’t mean I’m chosen 2 rule a kingdom. sau?

– am ajuns pt prima data anu asta la metoc. finally. bun ceaiul de iasomie.

– am ras de 3 ori la un alt serial. DROP DEAD DIVA. Must see. E un produs sony pictures television si a debutat anu asta in iulie pe Lifetime.
E cu o tanara no-nameritza – Brooke Elliott in rolul principal (Jane Bingam), una din asiaticele mele favorite din seriale – Margaret Cho (secretara lui Jane), o super simpatica shallow blonde April Bowlby (Stacy, cea mai buna prietena a lui Deb/ Jane), si un mascul sensibil – Jackson Hurst (Grayson). Brooke asta joaca rolul lui Jane, o avocata supraponderala in corpul careia s-a reincarnat intamplator un fotomodel – Deb – o tipa nemultumita ca a fost numita in Rai prima „zero” (adica shallow, nu facuse nici fapte bune, nici rele, gen decat parazita:) si care era iubirea vietii lui Grayson, un avocat care-i devine coleg lui Jane. Pare un plot tampit, insa actorii sunt simpatici (imi place ingerul pazitor – Ben Feldman) si cazurile pe care le rezolva Jane in instanta sunt destul de bine alese. So, cautati serialu asta, k vreau si eu sa-l vad k lumea:)

– am citit ceva, nu mai retin ce:)
– mi-am extins ferma in Farmville
– am gatit ceva i guess
– n-am dormit cat ar fi trebuit

2

de TIFF 2009 din spate si din fata

in care se arata ameteala dupa ultimele 17 zile petrecute la Cluj.
in care cluj am ajuns cu avionu cu vreo 4 zile inainte de TIFF 2009 pt a pune la cale nebunia bedgicoasa alaturea de tovarashu hordila cordila zis lili si o chipa de stimabile domsnishoare voluntare – best de pana acuma.
pt okii curioshilor – da am facut dush in aceeasi baie de la aceeasi camera de anul trecut in timp ce unii vopseau balustrada de la etajul aceluiashi hotel – transilvania, ex vladeasa. si da, am dormit in camera cu boghimelc care-a avut anu asta niste alarme mult mai decente la telefon.
spre dezamagirea apropiatilor – da am mancat in 4 nopti kestii de fast-food, insa nevomitive.

cum fu TIFF 2009 in locatia TAROM unde s-au intamplat acreditarile? cum sa fie, cu mai multa concentrare, mai putine urlete, mai mare eficienta, mai putina vanzoleala, fara plansete, cu o imprimanta beton, cu multi voluntari, cu o groaza de pliante, cu mai multa curatenie, cu supa crema la paket de la euphoria, fara herpes, cu avioane de cauciuc stoarse antistres, cu trailere vazute pe plasme, cu laptopuri lasate in priza nonstop, cu paznici ok. si cu ploaia si frigul care-au imbolnavit cluju o mare parte din timp. am facut de 3 ori masaj. am baut mai putina apa decat cafea si-am vzt astfel ce misto e la unitatea primire urgente din cluj, gratie mainilor vanjoase ale lui hordila care m-a carat. si-am mancat cea mai buna cina la bagi acasa.

acuma am un deja vu, da-mi trece.

am vzt si filme. din 250 doar astea: un film mexican voy a explodar, un filnlandez three wise men, ceva documentar cu tigani, un pic din austriac „involuntar”, iranianul „despre elly”, un pic din filmu mut cu acompaniament live si ceva scene din niste shorturi erotice unguresti.

m-am cunoscut cu zoso, baiat simpatic si colegii lui de bloggereala – toti f cool – sebastian bargau, denisuca, cetin, clickio (o s pun linkurile later) si toti surprinsi neplacut de „politist adjectiv”, fiecare cu motivele lui pe care nu le impartasesc. dar cum ziceau, toti mi s-au parut prietenosi, isteti si de treaba.

am aflat cum arata un bursuc. n-am vzt arici. decat unul d plush. am vzt lume alergand dupa filme. am inaugurat orimu film cu bagi la cluj si primu’ film cu lu’ la cluj. am bifat concertu ab4. super tareee. cu zbantzuietele de sana cireasa, lu si ralu. am vzt 30 min din gala din care 20 cu florin persic. am ajuns si pe la ceva party-uri. am dansat cu bucurenci pe muzica tziganeasca, am mancat frumos o data la pranz cu cristina guseth, catalin leescu si carmen mezincescu. am apucat sa ma imbratisez cu chirilov, cel mai cald om din TIFF si nu numai. si m-am conversat cu invitati simpatici – pe 2 dintre ei, italieni, i-am dus pe piezisa intr-o bodega si i-am convis sa bea bere stejar la 3 lei sticla.
multumesc multor oameni, imi e dor de multi pe care i-am vazut sau pe care n-am apucat sa-i vad, mi-e dor de cafeaua pe terasa la pranz cu cipake, bagi si lu. mi-au priit 2-3 zile, m-au ostenit altele, dar overall a fost ok. un TIFF 2009 animat, un cluj plin de filme la mall, in aer liber, in toate cinematografele – din toate, la republica a devenit cel mai incomod (si sper sa salveze cineva cinema-ul ala, ca merita).

un timp plin, pe care nu-l pot rezuma nicicum. dar dupa care simt nevoia sa dorm cat de mult posibil.

pupaciuni si toate cele bune,

over and out.

de weekend

in care se arata ca daca as fi avut o agenda pt timpu’ liber, pagina de finalu’ acestui weekend ar fi aratat asa:

– vazut 3 filme dintre care 2 romanesti – checked
– mers la unirea – checked
– cumparat 3 plase cu firme deferite pe ele – cado’ – checked
– participat la nunta – checked
– participat la botez – checked
– stat la limonada cu o buna prietena – checked
– participat la o aniversare, cu conversatie antrenanta – checked
– cumparat 2 carti pt mine – checked
– lecturat un nou catalog de cosmetice bio – checked
– baut cafea, mancat praji, citit o carte la casa noua a lu best friend
– mancat ciorba de fasole cu ciolan cu prieteni la o terasa la care n-am mai fost ever – checked
– mangaiat un caine, imbratisat un copac – checked
– baut o bere in que pasa, basca antren verbal – checked
– vazut ultimul episod din sezonul 8 al serialului scrubs – checked
– luat cina in patul propriu – checked
– baie cu spuma – checked
– sunat de 35 de ori la un numar care nu suna ocupat, dar nici n-a raspuns nimeni, desi intentionam sa zic „decat la multi ani”
– apropiat de faliment si deratizat apoi de ganduri negative – checked
– inceput o noua carte care depaseste 200 pagini – checked

so wish me luck says me to myself…

de i love you si slam poetry

uitasem de asta. si voi reveni pe subiectu asta. hopefully.
acuma dau cu paste la niste vorbe si la o ilustrati video de la un slam poetry venue a lu o doamna din Iowa care e simpatica foc. o cheama Mary Fons.
in care se arata urmatorul citat:

the paper poem.

I wrote this world down on paper/and it is all that I have.

I’ve kept a record of the blows to the head/the words that you said/and the paper lights I have seen in the sky that fell to the earth and died/this is not solid ground/it trembles and shakes when you step down and if you’ve ever been to a paper world you know what I mean/when you walk around you fall/fall onto paper knees that buckle beneath the weight of your legs/paper necks snap beneath heavy paper heads/oh snap/paper clocks tell incorrect time/paper skyscrapers scrape the skyline/and all the city’s citizen’s want what paper needs/strength/strong stock/safety from water but it all comes pre-tattered/bleeding confetti sized ink that stains the paper streets.

and I wonder/how do you keep a smile on a cut-out face when at any moment/fire will ravage earth and space/reduce your planet to ash if you bump elbows with a cigarette or a smoking campfire log/get chewed on by a dog that thinks you’re the news/I have long since stopped getting the blues/there is no color here/on the absence of light/I mean that’s what white is/I mean that’s what white is/right.

but if you are a paper doll too then I shall know you on sight and if you are with me/then come with me tonight/I will match up our bodies by the tears in our arms/we will form paper barricades against matchstick harm/I will make paper love to you for as long as I can in this shreddable world/I will be your paper girl.

and if rage is worth nothing on paper/then I have nothing left to say/but if the greatest words of all our ancestors have been saved to this day on paper/on paper/clinging to paper for god knows the reasons why/then I will write this on paper/and send it up to the wrathful 2-D god in the sky:

make me a lover to burn with and I will be the one who burns it all/I will do your bidding with a smile/but before the cinder sparks and the Great Fall in the Fire starts/give me one day/one day/and I will make a paper boat and sail with him on the sea and after that/will gladly burn down the whole paper world/as long as he burns with me.”
„tennesee” mary fons

si acuma linku primit de la Pol la ora 01:00 am. ca recul la niste vorbe de le avuram telefonic intr-o seara empatic de ciudata si ciudat de empatica:

si in cuvinte:

„love poem 2002.

Tennessee Mary Fons
copyright 2005

this poem is for the pillow clutchers/for those looking into the imaginary eyes of the person who fills their mind with sugarplum smiles/for those who have a cannon of dreams ready and waiting to blossom/for the men and the women who want to be understood in that way that only someone who kisses you can understand you/this poem is for you.

this poem is not for the desperate/the pathetic/the lame/the loser/not for the one who hasn’t gotten laid in awhile/not for the one who says they’re “choosing not to date” for awhile/there is no such thing/this poem is for the people who cannot bring themselves to admit that they would give their right leg for any length of time with the person on their mind.

forgive me/I am not a brave woman/I do not know what lurks in the hearts of humans and I don’t really want to know/if what’s there mirrors memories I show in my face on bad days it holds kisses that are long gone/people who have disappeared/and passions that have faded into the ether of the past/nothing lasts/that is the one lesson this coward can say she is able to teach.

this poem is for all those who wish to say “I’m sorry”/I’m sorry I couldn’t love you/you deserve love/I’m sorry I couldn’t give something to you/you deserve to be given to/I’m sorry that for every person that loves somebody/another person just doesn’t want to/and sometimes we’re the lucky ones/right/we get to feel sweet truth in the night/the bodies we reach out to are miraculously there/but I know the despair that comes when they are not/I know the long nights and the doubt and the fear and that crawling back to a womb that just isn’t there/I know intensity’s address and the letdown that rents there/I’m sorry for it/it takes years off your life and it cannot be avoided.

and some times these little words are crutches for the crush that we feel/so this poem is a pathetic vehicle for me to tell you/each one of you/that I love you/in so many ways/in the same ways that stay up nights and days/dreaming up the perfect way to be there for someone/meals you would cook for them/poems you would write for them and the things you plan to say when they say no/well I love you/and you will never know how in the slight of a magician’s hand we could’ve been lovers and grandly in love/could’ve changed the whole game/written words on the horizon/changed the compromise/but you will know something else instead/bitter as bitter ever gets/more bitter than a rotten peach pit/more bitter than a child’s most terrifying nightmare at night/you will know that I don’t reflect what I see in your eyes/will will share some banal recognition/some cordial understanding but have I mentioned that I love you for not lying/so many people lying all the time/I hate them/so I love you/and you will still go home alone/and that is very hard to do.

for all the humans with love for those who aren’t their lovers/I love you.

and so the poem ends because we know that it will/but before it slips away like everything else/I will attempt the only words I can think of that are a fraction as good as a kiss: when you reach out at night and find not someone/but the cold grey light of day that wakes you up like a slap/like a curse/like an insult/I love you/when you stay at home thinking of those who are long gone or those who are getting kisses from someone that is not you/I love you/for those who want what they probably need and whose bodies are starving not for food/for me and for you and for all the people who never knew or understood what you would do for them/I love you/I love you/I love you.

I think the poem gets to me personally because I have always wanted to say „I love you” to the world. I actually attempted to start a story once in which the main characters find little notes that say „You don’t know me, but I care about you. You don’t know me, but I’m like you. You don’t know me, but I know what you’re going through. You don’t know me, but I cried with you.” You see, awhile ago, a little over a year I’d say, I realised that even when you feel alone, there really are people in the world you care about you. There are people who can relate to you, there are people like you. No, I’m not referring to QA, though it has certainly helped me feel less alone. I don’t know, I was just really happy to see someone sending out the message that has been in the back of my mind for quite some time. It justs gets to me”
www.maryfons.com.

stop joc la filmele din cap

Bagi zice ca eu inca am timp pentru filmele din cap. adik imaginile alea pe care le ai in cap cand mergi sau cand stai, dupa caz. chiar cand faci alte lucruri la care nu te poti concentra prea bine. sau cand vbesti cu cineva la tel. si conversatia o da in termeni de genu hpv… anyway, ideea e ca Bagi e de parere ca la 30 de ani tre sa zicem stop joc la filmele din cap. sa fim gen mai cu picioarele pe pamant in sensu brut al expresiei. nush ce sa zic. important e ca mai am 1 an si 8 luni in care sa decid daca jocu asta e nasol si trebuie intrerupt. asta cu filmele din cap adica.

noapte buna!

de chestii, ca fetele

imi dau in ciocolata calda. vad un vulturash si o veveritza si un iepuras si un leutz si incerc sa imi amintesc interpretarile lu tanti Leana de la Cluj cu barbati-drumuri-amor-cariera finalizate cu un convingator ai-grija-de-tine. si pt ca ma bucur ca am iesit cu bine dintr-o subita lipotimie de o ora intre gresie si parket cu capu in usa de la baie, tre sa notez niste chestii de suport.

a fost un week-end fain care trebe rezumat senin: sunt f norocoasa ca stiu niste capre vesele si unice si destepte si dragalashe fiecare-n felu ei si ca ma suporta-n zona caprina cu prietenie.
Bagi ma place mai mult cand is superficiala, decat cand imi expun vreo teorie inteligenta cu rezonanta nazista. cred ca ma place si pt ca nu o bat la carti, cu atat mai putin la scrabble.
Del e mai vie dupa ce-a dormit pe scandura, da inca nu si-a revenit dupa cele 3 dame primite cadou la jocu de dame din rentz. si ma place si cand am o scapare de inteligenta. sau cand ne mai amintim la barfa de Pol. si cred ca-i e dor e de Marin, pe care-l botezase printzu de asturia.
Gia cred ca se bucura in sinea ei k o scutesc de injuraturi pt ca am un pachet complex si cu accente diferite, plus ca stiu sa comentez la carti ca la vesnica pomenire, si ca visez sa ajung sa gatesc tot ce-mi zice ca a gatit si ca apreciez ca are 2 matze super-educate, chiar daca au facut pipi in pat si Del a dormit pe scandura. eu zic sa le puna sa-i aduca zilnic cafeaua la pat si sa faca demonstratii de scrima cand vine Del.
pe Hajni abia am cunoscut-o si abia astept sa ii treaca maseaua si s-o bata pe Bagi la totale plus.
Lu nu se dezminte: e norocul meu de mini prix, mancu-i sufletu ei de capricoarna si karma ei pozitiva de nefumatoare, pe care ar trebui s-o mai ascult din cand in cand, si nu numai cand vine vba de maieuri cu broaste.
Dalya – ca mi se pare mai sexi si mai barcelonez cu Y – e o scumpa si sper sa-i priasca fieru, s-o ajute mai bine la exercitiile cu proteina care-o asteapta in weekend.
Pe Ralu n-am vazut-o de mult, da asa-s de mandra cand o vad la tv de zici ca apare sfanta ecaterina in alb cu cosite blonde si zice asa de frumos de-mi vine sa-i dau sms, sa ma puna pe lista de autografe.
Andra, draga de ea, imi mai ostoieste serile rare petrecute pe Coti online si-mi populeaza mai toate amintirile faine ale studentiei. Sper sa ma primeasca si pe mine la o sesiune karmica sambata viitoare, plz, promit ca o s calc pe luna cu grija si-o sa zambesc des. pls, i miss&need that!
CristinicaPP are potential caprin si sper ca se finalizeaza curand embargou pe care mi l-a pus dupa ce s-a impiedicat si lovit de 3 ori si alte kestii rusinoase pt care invinuieste influenta mea negativa. si sigur m-a parat la TatiPP, care-i promit ca am fost cuminte.
Gingashul a rams in urma cu sailor moon, da ma hraneste galactic si tudors si neveste disperate si alte kestii din programu lui artistic. sper sa-i mearga bine la Cannes. CutzaMaimutza invata mult si are grija de comisaruCleo ca o mama buna, care io in locu lu cozmel i-as aduce zilnic micu dejun la pat. Si lu doamnele LalaSenzuala si BiaBlajina le merge bine la capitala, ca doara si cu ele am pierdut la rentz, da-s asteptate la jocu cu papi unde Borgia vrea revansha.
Leonashu mamii arata ca un starlet masculin, creste mandria fratelina, numa s nu mai munceasca asa mult si sa aiba de grija cu femeile, ca sa scrie mai frumos pe blog.
Copanu e un scump si-un scriitor de clasa Big, ii sta bine in dungi, da are prea putine poze cu bicicleta.
Si in final, da deloc ultima, Pol. care s-a intors. Anca Pol a revenit aici pe .net si-i tare faina. Banatu pare sa-i priasca si eu am castigat pariul, o sa-i cer lu Bagi sa vina cu mine la un film de actiune pt asta.

si gata cu prezentarile ca tre sa caut pe net ce inseamna scara si porumbelu. seara buna.