de viata din spatele lu’ Facebook

Como estan, bre? Semi-spanish day. Mi-am umplut wall-ul pe facebook azi cu tot felul de momente de stand up comedy din Spania si din spatiul latin, apoi din UK, barbati si femei, straight si gay, asa de comparatie intertextuala si culturala, evident. Disperare mare. Continuă lectura

Anunțuri

de TIFF-ul meu si alte nostalgii

in care se arata multumiri.

– pentru eterna mea colega de camera Boghimelc, pt incurajarile lui Tudor (care sper ca-i bine, sanatos si vesel) si ale lui Chiri, pt rabdarea si sprijinul enorm al Juliei si voluntarelor simpatice de la Acreditari (Anca, Emese, Raluca, Andreea, Adela, Stefi), pt eforturile Oanei, Ramonei, Ozanei, Ralucai, Andradei si ale celorlalte fete care-au birouat in Republica si RomaniaFilm, pt. scurtele conversatii cu AnaMariaSandu, pt iubitul nostru Lazaros GOD si draga noastra Corine, pt zambetul si cuvintele frumoase ale ElvireiLupsa, pt energia frumosilor Andrei si Ilinka, pt. serile cu Flavia si CristiD, pt suportul lui Lazar si al lui Mitrix, pt impactul lui Bulciu asupra lu’boghimelc, pt cantarea lui Hordila si rezistenta lui, pt prezenta si vorbele lui Alin, pt bunatatea sublimelor doamne HBO Ileana si Irina, pt culoarea de par a lui Merten, pt haiosenia echipei de vis Sas-Pop, pt povestile lui Toma, pt calmul lui Erwin, rabdarea lui Mario, pt vizitele lui CristiM, pt simtul umorului al lui Dobrica, pt Iss, Ramona, Dorin, Maria, pt saluturi si salutari, pt tot ce-au facut oamenii frumos si cald cu sau fara intentie.

– pentru Dana Bunescu (montaj & sunet – Autobiografia lui Nicolae Ceausescu, Felicia inainte de toate), Radu Muntean, Tudor si Adina Lucaciu, Razvan Radulescu, Mirela Oprisor, Mimi Branescu, Maria Popistasu, Alex Baciu, Ozana Oancea, si toti cei care mi-au umplut fara sa stie tare sincer si bine 5 ore din viata  cu MARTI DUPA CRACIUN, FELICIA INAINTE DE TOATE si AUTOBIOGRAFIA…

– pt. inghetata algida, caisele de cluj, portia de cartofi gratinati, magazinul cu oje, fastfood-ul rosu de pe eroilor, tipul cu 50.000 euro la mana, pt. clujenii care n-au fost in ing cand am fost eu, pt magazinul hongkong, pt piata unirii si atmosfera de acolo, pt tanti ca si-a facut timp sa ne vedem, pt bucataria de la Via, pt scurtele intalniri cu domnii Samuel Maoz, Pape Boye, Nikolai Nikitin, John Ketchum, Artem Grigoriev, pt proiectia dementiala de la Bontida si pt cine-a ales branza de dupa sa-i dea Dumnezeu sanatate

– pt Vulpi Cristina Barcelona. Pt Codruta si Andrei Cretulescu. Pt Victor Rebengiuc ca exista. Pt cat de frumoasa e Monica Barladeanu. Din nou pt toate doamnele HBO.

Ar fi multe si destule de spus, dar uneori lucrurile nu se astern in scris cum si cand ar trebui. Important e ca din maratonul asta am iesit prieteni, goliti de enrgie dar cu sufletul plin. Am impresia ca desi a trecut extrem de rapid si cu maxim consum, a fost cea mai reusita si complexa editie.

Intre timp, ma doare gatul.
Si nu am putere sa ma nostalgizez public. Pt ca imi vine. Pt ca deja imi lipsesc oameni. Unii langa care stau. Si de care-o sa imi fie dor: Cosmin, GabiI, nanaGabi, Adi, Vulpi, Badiu, Avram, Cristi, Geo, Dutz, Vlad, Cerbul, Jianul, Monilici, Iulaiana, Ursulianul, Cerchezul, Piticul +baietii, Ana.
As vrea sa fumez o tigara cu Enachele, dar nu stiu unde e. Ce zi.

despre prietenie, RT #draduta si salvarea unei vieti

in care se arata ca in ultimele 10 zile am vazut/ auzit copii in real life, in poze/ la telefon. fericiti, alaturi de parintii lor grijulii si tineri care-i iubesc ca pe ochii din cap.  si asa cum imi bucurau mie ochii si sufletul, care nu-s parinte, mi-am amintit iarasi de oameni dragi si tineri, iubiti sau doar cunoscuti din auzite, care au disparut fulgerator dintre noi pentru ca n-a mai fost timp/chip sa se mai poata face ceva  si care n-au apucat fericirea asta.
pentru cei care, totusi, exista un leac dovedit ce i-ar putea pastra sanatosi alaturi de familie, resursele financiare sunt limitate, demersurile oficiale un chin teribil, iar timpul din ce in ce mai comprimat.
din durerea care-i macina continuu, putine lucruri ii pot ajuta si-i pot face za zambeasca. cel mai important, poate este prietenia. si odata cu asta, implicarea. aia sincera, cu toate resursele tale.
daca bantuiti pe facebook si twitter si dati de campania in sprijinul lui daniel raduta, n-o tratati cu ignore. poate n-aveti cum face vreo donatie, dar, cu un simplu share sau rt #draduta mesajul merge mai departe, din prieteni in prieteni pana la cei cu dare de mana.
niste zane tinere (mika.pana, #zanarim @ancabundaru @dianastoleru @ruxa @OanaPortase) si prietenii lor au reusit in scurt timp sa atraga atentia pe internet asupra cazului acestui tanar de 29 de ani, viitor tata, diagnosticat cu leucemie (care are nevoie de peste 110.000 de euro pt un transplant de maduva), mobilizand lume faina din blogosfera si nu numai.
faceti-va putin timp sa cititi postul mikai pana pe hotnews si mesajul lui mihnea maruta,  intrati pe site-ul lui daniel, sa vedeti cum puteti ajuta, puneti-va la lucru listele de prieteni, poate renuntati vreo 2 zile la cafea, poate aveti lucruri de licitat, relatii, sugestii, idei (like andrecrivat), pe care le-ati putea folosi incercand sa faceti cunoscuta o dorinta: aceea de a salva viata unui tanar.
nu stiu sa scriu mesaje umanitare. deseori m-am vazut analizandu-le aiurea, uneori le-am dat mai departe si f putine sunt cele pe care le-am sprijinit. m-au intristat, m-am simtit neputincioasa, am inghitit in sec, am trimis niste ganduri rugande catre doamne-doamne si cam atat. acum simt ca trebuie macar sa scriu cateva vorbe, sa donez cat de putin, sa trimit macar vorba mai departe. candva scriam dragut felicitari. dar cea mai draga urare am preluat-o de la o prietena draga si care mi-a adus o mare de senin intr-o zi trista: „sa traiesti, ca trebuiesti”. nu stiu cand e ziua lui daniel, dar ii transmit acelasi lucru, pentru aniversarile lui viitoare, la care veti contribui.

Continuă lectura

de sarbatori si normalitati de final de an

in care se arata salutari si urari de bine tuturor.  de alea traditionale cu sens plin, gen  sa va fie casa – casa/ masa – masa cu care stramosii nostri reuseau sa exprime dorinta acenstrala de implinire personala si bine colectiv.

nu bilantzez, ca n-are sens. spun doar multumesc.  si sper ca „imi doresc” se va trasforma in „sunt” in foarte multe contexte. care de care mai personale.

zilele astea am  stationat in urbea natala. am „impodobit” in 5 min un brad artificial, am mancat diverse ciorbe, fripturi, salate si deserturi, am mers pe jos in total 40 minute in 4 zile, am vorbit in total 5 ore in acelasi interval, am visat destul de urat si am vazut oameni adica rude si prieteni, mainly faini.
m-am obisnuit cu faptul k nu mancam niciodata acasa impreuna, ca de fapt nu mai exista acasa de mult, cel putin nu aici,  si cand e, ei nu sunt prin preajma. le simt uneori lipsa cand suntem aproape.  asa cum ii stiu in mintea mea. dar in sfarsit m-am obisnuit, am inteles, in sfarsit, si e ok. e o bucata din realitatea mea.

la vreo 40 de km est de aici, unde viscoleste rau acum stau doi batrani simpatici, parintii mamei. i-au spus azi ca radu vasile era destept si frumos, ca geoana e un domn (de aia  lumea a  botezat un deal cu numele lui, intr-un sat gospodarit pe bune de un pesedist cool si iubit de lume) si nu-i poarta pica pt ca nu i-a dat galeata, ca relatia asta intre basescu si udrea are ceva necurat si ca orasenii se strica la cap si strica lucruri, ba chiar ii lasa pe altii sa-si bata joc de ei si nu asculta radio. cica nu asculta in general

la vreo 200 de km nord, va implini 80 de ani tanti aurica – asa cum ii spun cunoscutii. sau mama – cum ii spun cei doi nepoti. locuieste singura si se gospodareste cu 350 lei pe luna cat are pensia de cand au stabilit minim-ul ala, gen.  la ea e cald, curat si gasesti mancare buna, de regim (de fapt toate alea de sarbatoare dar cu mai putin zahar, sare sau ulei:0).
si-a dorit sa cunoasca pe cineva anul asta. care sa ma tina de mana si ea sa dea din cap atunci, sa-si aranjeze baticul si sa-mi spuna ca o sa fie bine, acum cand stie ca sunt „pe maini bune”. faptul ca nu i s-a implinit dorinta asta acu i-a lasat niste urme ciudate pe obraji.  de craciun, i-am sapat doua riduri, le-am vazut cum incep, cum se termina linistite, catre coltul gurii care  a zambit, de parca-i zicea tot sufletul cum si ce sa faca si sa spuna la plecare.

copacul meu aici nu mai are radacini. sau nu se mai vad.  e un brad intr-un suport rotund, auriu, de plastic. timpul e marcat de vechimea unor lucruri, mainly maruntzishuri sau de evenimente traditionale.

azi, in urma cu 29 de ani, am baut prima data vin. am fost botezata cu apa rece si lumea s-a bucurat. cineva ar fi zis ca destinul a ales ziua inchinata primului martin crestin pt asta, iar altcineva a plusat cu „sa nu-si piarda niciodata speranta”.

o sa fie bine. chiar daca vom fi mai departe de unii si mai aproape de altii.  daca ne reinventam sau nu. let’s not deny what’s real in imediata apropiere. sa fim aproape de cei care ne arata ca au nevoie de noi, care ne doresc si care se intampla sa ne fie dragi.  fara orgolii, langa. alaturi. sau impreuna.  as real and warm as possible. clipele astea ar straluci cel mai tare in bradul anului vostru.

LA MULTI ANI!

de weekend si drop dead diva

– In care se arata ca weekendu a inceput cu vin roze gen sec pe str. covaci si a continuat un suc in Control.
dintre cele 6 mature printese care ne-am anturat in locatia cu pricina niciuna n-a fost in masura sa isi dea seama daca tinerii dansanzi posedau varsta legala pt alcoolizare publica. we think not. asa ca dupa vizualizat labushi, am campat la Bagi care merita un premiu pt rezistenta in general.

– am vizitat casa cea nou amenajata de printesa ina bulina, si ne-am anturat clujenistic si formidabil. am aflat ceva despre ruj in combinatie cu cleopatra dar nu mai retin ce. cert e ca am plecat cu 2 expresii: „mama lu’ dumnezeu” si „da-ma cu capul de capota”. si cu rugaciuni pentru linistirea libidoului celei mai simpatice gravidutze, doamna T.

– am terminat primul sezon din KINGS. mda, simpatic. si eu vad fluturi, it doesn’t mean I’m chosen 2 rule a kingdom. sau?

– am ajuns pt prima data anu asta la metoc. finally. bun ceaiul de iasomie.

– am ras de 3 ori la un alt serial. DROP DEAD DIVA. Must see. E un produs sony pictures television si a debutat anu asta in iulie pe Lifetime.
E cu o tanara no-nameritza – Brooke Elliott in rolul principal (Jane Bingam), una din asiaticele mele favorite din seriale – Margaret Cho (secretara lui Jane), o super simpatica shallow blonde April Bowlby (Stacy, cea mai buna prietena a lui Deb/ Jane), si un mascul sensibil – Jackson Hurst (Grayson). Brooke asta joaca rolul lui Jane, o avocata supraponderala in corpul careia s-a reincarnat intamplator un fotomodel – Deb – o tipa nemultumita ca a fost numita in Rai prima „zero” (adica shallow, nu facuse nici fapte bune, nici rele, gen decat parazita:) si care era iubirea vietii lui Grayson, un avocat care-i devine coleg lui Jane. Pare un plot tampit, insa actorii sunt simpatici (imi place ingerul pazitor – Ben Feldman) si cazurile pe care le rezolva Jane in instanta sunt destul de bine alese. So, cautati serialu asta, k vreau si eu sa-l vad k lumea:)

– am citit ceva, nu mai retin ce:)
– mi-am extins ferma in Farmville
– am gatit ceva i guess
– n-am dormit cat ar fi trebuit

2

de TIFF 2009 din spate si din fata

in care se arata ameteala dupa ultimele 17 zile petrecute la Cluj.
in care cluj am ajuns cu avionu cu vreo 4 zile inainte de TIFF 2009 pt a pune la cale nebunia bedgicoasa alaturea de tovarashu hordila cordila zis lili si o chipa de stimabile domsnishoare voluntare – best de pana acuma.
pt okii curioshilor – da am facut dush in aceeasi baie de la aceeasi camera de anul trecut in timp ce unii vopseau balustrada de la etajul aceluiashi hotel – transilvania, ex vladeasa. si da, am dormit in camera cu boghimelc care-a avut anu asta niste alarme mult mai decente la telefon.
spre dezamagirea apropiatilor – da am mancat in 4 nopti kestii de fast-food, insa nevomitive.

cum fu TIFF 2009 in locatia TAROM unde s-au intamplat acreditarile? cum sa fie, cu mai multa concentrare, mai putine urlete, mai mare eficienta, mai putina vanzoleala, fara plansete, cu o imprimanta beton, cu multi voluntari, cu o groaza de pliante, cu mai multa curatenie, cu supa crema la paket de la euphoria, fara herpes, cu avioane de cauciuc stoarse antistres, cu trailere vazute pe plasme, cu laptopuri lasate in priza nonstop, cu paznici ok. si cu ploaia si frigul care-au imbolnavit cluju o mare parte din timp. am facut de 3 ori masaj. am baut mai putina apa decat cafea si-am vzt astfel ce misto e la unitatea primire urgente din cluj, gratie mainilor vanjoase ale lui hordila care m-a carat. si-am mancat cea mai buna cina la bagi acasa.

acuma am un deja vu, da-mi trece.

am vzt si filme. din 250 doar astea: un film mexican voy a explodar, un filnlandez three wise men, ceva documentar cu tigani, un pic din austriac „involuntar”, iranianul „despre elly”, un pic din filmu mut cu acompaniament live si ceva scene din niste shorturi erotice unguresti.

m-am cunoscut cu zoso, baiat simpatic si colegii lui de bloggereala – toti f cool – sebastian bargau, denisuca, cetin, clickio (o s pun linkurile later) si toti surprinsi neplacut de „politist adjectiv”, fiecare cu motivele lui pe care nu le impartasesc. dar cum ziceau, toti mi s-au parut prietenosi, isteti si de treaba.

am aflat cum arata un bursuc. n-am vzt arici. decat unul d plush. am vzt lume alergand dupa filme. am inaugurat orimu film cu bagi la cluj si primu’ film cu lu’ la cluj. am bifat concertu ab4. super tareee. cu zbantzuietele de sana cireasa, lu si ralu. am vzt 30 min din gala din care 20 cu florin persic. am ajuns si pe la ceva party-uri. am dansat cu bucurenci pe muzica tziganeasca, am mancat frumos o data la pranz cu cristina guseth, catalin leescu si carmen mezincescu. am apucat sa ma imbratisez cu chirilov, cel mai cald om din TIFF si nu numai. si m-am conversat cu invitati simpatici – pe 2 dintre ei, italieni, i-am dus pe piezisa intr-o bodega si i-am convis sa bea bere stejar la 3 lei sticla.
multumesc multor oameni, imi e dor de multi pe care i-am vazut sau pe care n-am apucat sa-i vad, mi-e dor de cafeaua pe terasa la pranz cu cipake, bagi si lu. mi-au priit 2-3 zile, m-au ostenit altele, dar overall a fost ok. un TIFF 2009 animat, un cluj plin de filme la mall, in aer liber, in toate cinematografele – din toate, la republica a devenit cel mai incomod (si sper sa salveze cineva cinema-ul ala, ca merita).

un timp plin, pe care nu-l pot rezuma nicicum. dar dupa care simt nevoia sa dorm cat de mult posibil.

pupaciuni si toate cele bune,

over and out.

de weekend

in care se arata ca daca as fi avut o agenda pt timpu’ liber, pagina de finalu’ acestui weekend ar fi aratat asa:

– vazut 3 filme dintre care 2 romanesti – checked
– mers la unirea – checked
– cumparat 3 plase cu firme deferite pe ele – cado’ – checked
– participat la nunta – checked
– participat la botez – checked
– stat la limonada cu o buna prietena – checked
– participat la o aniversare, cu conversatie antrenanta – checked
– cumparat 2 carti pt mine – checked
– lecturat un nou catalog de cosmetice bio – checked
– baut cafea, mancat praji, citit o carte la casa noua a lu best friend
– mancat ciorba de fasole cu ciolan cu prieteni la o terasa la care n-am mai fost ever – checked
– mangaiat un caine, imbratisat un copac – checked
– baut o bere in que pasa, basca antren verbal – checked
– vazut ultimul episod din sezonul 8 al serialului scrubs – checked
– luat cina in patul propriu – checked
– baie cu spuma – checked
– sunat de 35 de ori la un numar care nu suna ocupat, dar nici n-a raspuns nimeni, desi intentionam sa zic „decat la multi ani”
– apropiat de faliment si deratizat apoi de ganduri negative – checked
– inceput o noua carte care depaseste 200 pagini – checked

so wish me luck says me to myself…