de farmare

in care se arata de ce farmez cand farmez si de ce farmez din ce in ce mai rar.
anu’ asta mi s-a spus (evident, din 5 surse diferite, toate medicale, pe diferite specialitati) ca am un creier rodat si imbatranit, care merge tot timpul br br br si implicit are nevoie de odihna, genul ala care nu se obtine doar prin somn (si ala definit instant ca f. prost). unii m-au intrebat la ce ma gandesc cand merg pe strada sau cu un mijloc de transport in comun. raspunsul a fost total nemultumitor (erau imens de multe lucruri care n-aveau legatura unele cu altele) si a atras o sumedenie de avertismente incepute cu “vezi ca…”. ma rog, eu nu vad prea bine, it’s a reality, si pt asta cica tre sa dezvolti the inner eye. whatever. altii m-au intrebat ce visez (cand visez adik fff des), raspunsul primind aceeasi rectie. solutia agreata de toti a fost deconectarea. termenul ala pe care toata lumea il asociaza in primul rand cu natura. not in my case.
deconectarea este atunci cand incerci sa te gandesti la un singur lucru, apoi la nimic si apoi brusc la un singur lucru care e liniste. iti dai log off, shut down, apoi deskizi o singura fereastra de ceva.
chestia asta e infect de grea daca ti-o impui, urmand clasicele metode de “deconectare” (arunca-ti un oki pe geam, musca dintr-un mar si uita-te in gol, miroase o floare, holbeaza-te la cer, citeste mai incet, one thing at a time). cel putin pt mine, care-s in stare sa ma uit la 3 ecrane in acelasi timp care ruleaza chestii diferite, sa scult radio, s mananc si sa vb la tel in acelasi timp si sa si scriu dk trebuie, sa vbesc cu oamenii din fata din stga si din spate si sa muncesc la ce mi se cere si ce vreau cat timp e nevoie. reducto n-a fost niciodata vraja mea favorita.

well, dupa testarea diverselor metode, aparu farmarea. aia in care the brains shuts down and u just clik. click click. cand nici macar nu poti sa mananci in acelasi timp. nu te concentrezi la nimic, te uiti la o kestie, si dai clik pe ceva, unde apare ceva, se coloreaza lucruri si nu te mai gandesti la cum ar fi dk ai castiga la bingo, cum se rezolva o problema de serviciu, daca te doare ceva si cum sa elimini durerea, ce-o face x la oras asta, pe cine votezi cand votezi, ce mananci maine, daca ai lasat lumina aprinsa acasa, daca ai postat sau nu ceva undeva, daca te-ai spalat pe dinti, cand ai vbit cu parintii ultima oara, daca ti-e sete si ce faci in sensul asta, ce-a vrut sa zica x sau y, cum sa-i raspunzi frumos aluia care te seaca infiorator… tot felul de lucruri care se invalmasesc in anumite moment dans le brain.

dupa un timp, cand mafia si farmarea nu mai aveau efectele scontate (de linistire gen), a aparut cafeneaua, apoi castelul. in ferestre diferite. toate in acelasi timp. gresit. s-au inmultit tigarile seara in scrumiera. s-a imputinat aerul in general. si in acelasi timp oasele au inceput sa se simta prost in restul timpului. reductia s-a transformat in suctiune multipla. gresit.
am redus farmatul rutinant. si restul actiunilor care-l faceau asa.
si-ncerc sa farmez din nou simplu si evadant. si mai putin. pt ca altfel shut downul e inlocuit de un continuu restart si asta nu mi-a placut nici cand mi se facea ecranu roz la latop si nici cand am cate un flash cu creierul colorat dubios.
azi m-am uitat la o planta filigranata intr-un sidef alb. pe un inel la mana stanga. initial au venit toate gandurile gramada, the brain started 2 pump, mi-am prins zenul de mana cumva si-am trecut dincolo de bucata aia de piatra. si totul s-a stins pentru 1 min. gen. dupa care a fost liniste. chiar si in zgomotul pe care a inceput sa-l faca tastatura. si totul a mers apoi organizat, the right ammount of concentrare, unde trebuie.
ati simtit nevoia vreodata de a nu mai auzi nimic nimic, de a trage ciment peste voi pentru respira si a indeparta apoi cimentul cu forta sa iesiti fresh?
v-ati lasat pierduti vreodata intr-o bucata dintr-un tablou?

ati simtit vreodata ca va coplesesc nu lucruri ci lumi, toate ale voastre, sau ma rog, bucati din ele? le-ati ignorat sau ati reusit sa va recompuneti frumos creierul si tinuta bipeda intr-o fiinta si fiintare clare, care sa va plasa si sa va dea o stare de bine.

ati ajuns sa stiti cand si cum va e bine si ce sa faceti pentru asta si chiar sa faceti ce stiti ca e ok sa faceti?

just asking.

de ramas bun, maestre DINICA

sunt unii oameni a caror disparitie te seaca de energie. te lasa fara cuvinte de rostit, dar cu o invalmaseala de vorbe in cap. sunt oameni pe care i-ai cunoscut ca spectator si pe care i-ai aplaudat si ai apucat la un moment dat sa-i atingi, sa-i saluti, carora ai reusit sa le zambesti, sa le strangi mana sau sa-i servesti cu un pahar cu apa. sunt oameni carora in viata li s-ar fi cuvenit mai mult respect si in moarte lacrimi sincere.

sunt unii oameni care azi simt ca datoreaza ceva unui disparut. un ceva indefinibil care ii face sa se opreasca un moment cu mana la gura in fata micilor ecrane care-l arata zambind, glumind.
sunt o mare parte din  cei care au vazut macar o data un film sau o piesa de teatru cu GHEORGHE DINICA si toti cei care au avut norocul sa-l cunoasca pe maestru. oameni pe care n-are rost sa-i intrebi de ce au lacrimi in ochi. they just do. oameni care-si vad lacrimile viitoare cand se vor duce toti cei dragi, romanii lor iubiti. oameni rugandu-se sa-i vada sanatosi pe cei ramasi: Rebengiuc, Moraru, Visu si altii. pe unii chiar ii doare organic o disparitie la care se asteptau. va intrebati de ce? pentru ca a fost o prezenta pe care trebuie acum s-o inlocuiasca cu o amintire.

ramas bun, maestre GHEORGHE DINICA!

de ah1n1 preisteroidal

in care se arata din ce in ce mai multe alerte vizuale care ne invata cum sa ne ferim de gripa, cozi la farmacii, si in acelasi timp cozi la mall, discutii aprinse legate de capacitatea oficialilor de a gestiona o pandemie si toate astea in campanie electorala.  spatiile publicitare stradale sunt colorate partidic, asa ca nu-i loc de informari ce tin de sanatatea romanilor.

ce zice netul? ei bine, editiile online publica in paginile de sanatate informari cu privire la evolutia noului virus in ro si accentueaza pe primele pagini informatiile privind decesele de prin preajma si declaratiile contradictorii ale diversilor intervievati pe tema asta din care se intelege in mare ca se estimeaza un numar imens de imbolnaviri care nu si-ar putea gasi leacul, fie pt ca nu s-au comandat la timp vaccinuri, fie pt ca oricum n-ar fi efieciente impotriva celei mai agresive si noi tulpini.  castro da vina pe spanioli si canadieni ca i-au adus gripa in tara, romanii dau vina pe oricine  si persista in automedicatie, iar in spitale ajung cei grav bolnavi si ipohondrii/panicarzii.

asa se face ca in ultimii ani controlul starii de sanatate a populatiei a devenit unul din cele mai fierbinti subiecte de dezbatere in randul tuturor celor sensibili la conspiratii. o gramada de bloguri si site-uri din zona media alternativa scriu in perioada asta o serie de scenarii care pleaca in general de la ideea de super control exercitat de un guvern mondial care se face vinovat de crearea si raspandirea virusului si comercializarea antivirusului, pe care il promoveaza ca indicat si gravidelor, umpland buzunarele glaxo si nu numai. in unele biserici sunt predici impotriva vaccinarii si eventualei interziceri a tuturor manifestarilor publice, inoculand ideea ca o anume putere e interesata sa tina oamenii infricosati la casele lor.

in .ro regasiti pe forumuri, pe facebook etc grupuri si linkuri catre petitii care manifesta impotriva obligativitatii vaccinarii, lanseaza scenarii, insa nu vbesc despre solutii. una dintre petitii - aici.

c-o fi ca n-o fi indusa, c-o avea vreun scop, oamenii mor, gripa exista si nu-i intamplatoare. la vremuri noi, boli noi.

cert e ca tre sa fim putini mai atenti cu sanatatea noastra.

de vampirimus

in care se arata o incercare de raspuns la leapsa Andrei de pe voxpublica, unde a adunat o serie de opinii despre invazia asta vampiroida de pe ecrane si se intreaba: cand naiba o sa se termine?

raspunsul meu: cand devine prea obositoare. in curand. si va reveni cu siguranta, intr-o alta forma,  dupa varcolaci, zombi, printre telepati si telekinetici. pentru ca vampirii sunt nemuritori.

in urma cu patru ani, ma minunam intr-un articol de felul in care inflorise vampiro-turismul.  multi dintre japonezi, in special, vizitau bulgaria, serbia, irlanda, romania (transilvania, de fapt), atrasi de povestile cu vampiri.  peste tot pe net aparusera de vanzare din ce in ce mai multe carti, tricouri, filme de serie b, postere, colti, bijuterii, pana si o Biblie a vampirilor. industria porno specula si ea momentul si lansa pe banda rulanta intalniri seducatoare dintre vampiroaice si tineri virilissimi. cea mai nasoala chestie se intampla la vremea aia pe unele forumuri si in rubrici de anunturi din ziare americane unde niste dezaxati ofereau “muscatura imortalitatii” celor care se credeau diferiti chiar la nivel organic, apreciau somnhul de zi si starea de veghe noaptea, preferau fripturile in sange si se simteau izolati in familie si in societate…

au aparut intre timp specialisti in “vampire studies”, o parte dintre ei psihologi, care avertizau parintii sa fie mult mai atenti la starea mentala a copiilor lor si la intalnirile lor internetice.

buffy se terminase, era nevoie de o noua abordare a zonei asteia vampiroide, care sa poate atinge mai multe “obiective”:  sa linisteasca putin creierele adolescentine si sa le arate atata ratacitilor cat si celor care-i resping calea spre o mai usoara integrare in grup; sa ajunga mai usor la alte categorii de public intr-o forma atractiva pt a putea deveni cu adevarat un business profitabil. si ar mai fi cateva.

ideea e ca imagini vampirice se tot gasesc in literatura, de lilith si chupacabra,  de la homer si legendele romane la povestile pagane din secolul 12, la byron, stoker, anne rice,  interesant e felul in care s-au schimbat – mai mult sau mai putin inteligent – si uneori necesar,  de la nosferatu la blade si de la buffy la regina din new orleans…

e simplu sa spui ca la vremuri intunecate poti veni pe ecrane cu personaje similare, insa nimeni nu s-ar fi hazardat sa puna nemuririi un chip oribil, sa duca in atentia publicului niste villainsi cu coltii sangeranzi chiar daca bine facuti si sexi. rice a pus in capul unui vampir indoiala, charlaine harris (the southern vampire mysteries – adaptate in true blood) i-a dat solutia: sange sintetic,  L.J. Smith (Vampire Diaries) a plusat cu fraternitatea si amorul, iar stephenie meyer (twilight) a mai bagat si punctu’ de vedere al unui varcolac.

vampirul evului mediu era o creatura masculina pe care n-o puteai vedea in oglinda,  traia intr-un cimitir si se hranea cu sobolani si oameni si putea oricand sa se transforme intr-un liliac, iar daca aveai de gand sa-l ucizi iti trebuia un intreg arsenal: apa sfintitta, usturoi, tepusa de lemn sau o capcana din argint in care sa-l tii pana venea soarele sa-l carbonizeze. cum naiba sa ajunga asa pe ecrane acuma?

vampirii de sex feminin bantuiau mai rar prin europa, salasul lor, mainly, fiind in malaezia si filipine, erau frumoase rau dar teribil de sangeroase – hranindu-se numai cu sangele copiilor.  aveau si ele nevoie de reabilitare. si eu as fi ales-o pe salma hayek pentru asta, fara nicio indoiala!

vampirii de dupa ‘90 sunt mult mai complicati. toti sunt imuni la cei mai agresivi virusi, sunt excelenti hipnotizatori, arata bine, dar daca vrei sa le vii de hac – pot fi ucisi cu lanturi de argint. toti vampirii in varsta (peste 3-400 ani cel putin) sunt mai agresivi, impulsivi, mai dispretuitori fata de rasa urmana, mai puternici, mult mai atasati de distractii si de placerea sangelui, in vreme ce aia mai tineri sunt mai culti (citesc carti, asculta muzica buna sau scriu jurnale), sunt mai degraba pasibili sa se transforme in bine gratie amorului cu o muritoare, sa evolueze umanoid gen, sa consume sange sintetic sau se se abtina de la sangele de om cumva. deh, ADN-ul a tot evoluat.
nota: unica exceptie din randul vampirilor in varsta, prezentati in ultimii 5 ani vulgului, unicul vampir demn de toata admiratia e godric din true blood.

insa, dincolo de clasificarea cat se poate de simpla, vampirii deceniului astuia (aia din carti reeditate, seriale, lungmetraje, nu aia din viata reala), sunt niste personaje mult mai diverse si mult mai credibile, iar povestile lor sustin tot felul de idei si apeleaza la diferite zone de emaptie, de la cultura la cultura.

o teorie de genul “vampirii au invandat cultura pop pentru ca femeile vor sa faca sex cu barbatii gay” tine daca te uiti doar la robert pattinson, ian somerhalder, paul wesley, alexandr skarsgard si stephen moyer.

femeile vor sa faca sex si exprima asta din ce in ce mai mult punct. insa nu de asta fete si femei, baieti si barbati deopotriva sunt mai mult sau mai putin prinsi de enetertainmentu pe baza de vampiri.  sunt din ce in ce mai multe bancuri cu vampiri, aluzii haioase in serialele de comedie sau spectacolele de stand-up, insa toate tintesc mai degraba popularitatea fenomenului si sexoshenia vampireasca nu fenomenul in sine, pe care astfel il incurajeaza:)

ce vrea sa ne invete invazia vampiroida? simplu: toleranta si evolutia intru unitate. daca se vede altfel deseori e pt ca lectiile de spirit si mentalitate sunt cele mai simple si nu pot ajunge la popor decat prin glam, personaje sexi pe care sa le admire sau pe care sa-i antipatizeze si teme legate de relationare.
e in mare parte si lectia serialelor cu personaje cu puteri speciale. iar faptul ca aceste tipuri de productii tv/ cinema se suprapun temporal nu e deloc o coincidenta.

actiunea productiilor astora se intampla in niste comunitati MICI si are impact global. ..
fie ca vampirii sunt perceputi la nivel de chimie, sa zicem, zburatori, nemuritori atragatori, evoluati, puternici, cruzi, sau ca o reprezentare a evolutiei, e cert ca ne vor zambi de pe micile si marile ecrane cu mesaje de unitate si antidiscriminare cel putin pana in 2012. si sunt sigura ca in zona de antropologie culturala si psihologie sociala se pot combina niste lucrari la mare arta si interes pe subiectul asta.

revenind la lucruri din astea mai de budoar, ca sa-i raspund Andrei, cel mai sexi vampir pt mine ramane deocamdata Eric Northman din True Blood, interpretat admirabil de sarmantul Alexandr Skarsgard (l-a luat de departe pe Brad Pitt), cel mai enervant si mai idiot S. Salvatore (Wesley) din Vampire Diaries.

de la multi ani

ma chinuie memoria asta. oare cati ani face tata azi? cred ca e cu 30 ani mai mare decat mine. am apucat sa-i zic la multi ani in tramvai.

dimineata am visat ca am dat un email in rai. si mi s-a raspuns cu o poza atasata. o femeie bruneta, superba si linistita zambea, asa cum n-am apucat s-o vad niciodata. la multi ani, ninucia!

de oamenii pentru care ne rugam cand ne rugam

in care se arata ca ori de cate ori vad cozi interminabile la bisericile cu moaste importante, in loc sa-mi amintesc de sfintenie si sarbatoare, ma cam iau nervii. anu asta am avut parca reactii mai linistite. iar azi, dupa ce-am vazut cozile de la sf dumitru, mi-am adus aminte de bunica mea. si-am trimis un gand bun la doamne doamne pt ea, pt parinti si dintr-o data s-a marit lista cu numele tututor care-au insemnat sau inseamna ceva pt mine.  maine, mi-as dori ca in listele mentale ale tuturor celor care arunca o secunda de rugaciune catre dumnezeul in care cred sa mai fie cineva, pe care poate nu l-au cunoscut personal, dar de care au auzit ca are mare nevoie de ajutor. maine, de sf dumitru, sarbatoare pe care n-am respectat-o niciodata, langa bunica, in rugaciunea mea va fi gheorghe dinica. un om minunat, care sper din suflet sa se faca bine si sa ne poata bucura in continuare cu talentul lui.

e timp de fapte bune

Cristina scrie cum s-a intalnit ea cu computerele si cum a decurs relatia asta. Daca vreti sa faceti o fapta buna, dati click pe linkurile din postul ei - veti ajuta astfel pe cineva sa aiba o inima sanatoasa.

TABU organizeaza, in acelasi scop,  o licitatie caritabila, marti 27.oct., de la ora 12.00, tot pe blogul Cristinei.

Tatal colegei noastre Ecaterina Bordei, Brand Manager Tabu, are nevoie de o interventie chirurgicala complicata care nu se poate efectua in Romania. Este vorba de bypass coronarian
Operatia se poate efectua doar in Italia sau Israel, iar costurile acesteia sunt de 20.000 de euro.

Puteti sa o ajutati cu o donatie (in RON) in contul
RO 05 INGB 0000 9999 0017 8331 , ING Bucuresti
Ecaterina Bordei

Va multumim foarte mult

Redactia Tabu

de cum te ridica din pat vestile din proximitate

in care se arata ca in astea 2 zile am fumat 6 tigari din motiv de scarboasa, oribila si destabilizanta raceala ieri si doar scarboasa si oribila azi.  de 60 de ore de cand sunt in pat s-au intamplat multe, cel putin asa rezulta din imaginile de la tv si linkurile/ vestile de pe mail.  doua dintre ele, din ultima categorie, m-au scutit de o noua sticla de sirop de tuse pe care oricum nu ma incumetam s-o vanez pe motiv de nesiguranta bipeda. adica brusc si deodata m-a prins o organica reactie de energizare si concentrare, pt a articula reactii pozitive, pt a incerca sa zamislesc ganduri bune care sa capete macar in mintea mea consistenta de solutii.

mi-am pregatit o baie sarata (victorie – k ieri nu reusisem) si mi-am sunat mama. am realizat ca fac lucrul asta f rar.  am povestit despre echinaceea, repartitoare, apometre si gelatina din iaurt.
am gasit o oaie neagra in farmville si-am ajutat-o sa isi gaseasca o casa, sper.
in jocul asta toti sar sa ajute oaia parasita.
sper sa se intample la fel si cu  TABU , revista care de azi nu mai are acelasi actionar majoritar si trebuie sa-si caute surse de supravietuire, in conditii de criza.

iata ce scrie azi CRISTINA BAZAVAN, redactor-sef TABU

“Tabu – ce va sa fie si ce a fost

Scriu aceste randuri cu doar cateva ore inainte de a intra revista la tipar. Aici era un alt editorial despre cum am sarit cu parasuta de la 3000 de metri si se incheia cu „Dar e foarte, foarte interesant cum o cădere liberă, cu 190km/h, te poate duce atât de sus.”

Colegii m-au rugat sa-mi schimb editorialul pentru ca e singurul loc in care am putea sa (mai) scriem ceva, in caz ca acesta este ultimul numar al revistei Tabu.
Astazi, 20 octombrie, revista Tabu a iesit din Trustul Realitatea Catavencu si va trebui sa se descurce singura, cu un nou investitor.
In conditiile economice date, nu stim daca vom gasi investitorul in timp util ca sa mergem mai departe.

Stim insa ca ne- a fost foarte drag sa lucram la aceasta revista si ca, in cei 7 ani de cand Tabu exista, am scris o parte din istoria presei glossy din Romania.
Si stim ca si voua v-a placut sa ne cititi.

Obisnuiesc sa multumesc via email, la fiecare sfarsit de numar, celor care lucreaza la editia care tocmai se incheie, acum o sa multumesc tuturor celor care au lucrat vreodata aici, cum le multumesc si celor care au citit aceasta revista.”

Nu pot decat sa spun: multzu mult, CRISTINA, pentru tot.  Sper din suflet sa se iveasca o solutie cat mai buna, cat mai curand pt prin si online deopotriva.
O parte din zilele si noptile anului trecut si serile inceputului astuia care acusi se termina mi-au fost umplute de tabu.ro.  Si cand le-am umplut cu altceva, incercam sa-l vizitez zilnic, macar 5 minute, sa vad daca a scris ceva Cristina pe blog (cel mai creativ si inspirat om din biznisul asta), ce-o fi la cum sa-ul lui Noemi (cel mai bun om pe care ai norocul o data-n viata sa-l intalnesti), ce mai scrie Sanziana (cel mai silitor si implicat editor cu care-am lucrat), ce mai pune Suzi (o revelatie muzicala de care veti auzi cu siguranta in curand), ce mai e de prin revista; incercam sa suplinesc alte mici bucati temporale stationand la tigara langa fetele din redactie.  Vreau in continuare sa beau cafeaua Sanzianei, Ioanei, Nushei, Noemei, sa dau RT pe twitter cu cel mai curajos site pt femei, sa ma distrez de jucariile de pe biroul Cristinei, sa ma laud cand primesc un numar din revista sau trag cu ochiul in studioul foto unde Catalin nu ma lasa sa pun mana pe nimic.

Cuvinte nu am. Multumiri da. In rest, doare.