de Nu hotarat la referendum

Ai votat, NU? intreba Val pe sms. Si m-am dus la vot dupa „Liceenii in alerta”, m-am plasat pe lista aia suplimentara, dat declaratie, pus stampila, asistat la ingrijorarea alora ca nu au cu cine sa se insoteasca din „MI” la dus voturile.

pe http://www.romanialibera.ro au fost postate in medie 60 de stiri in sectiunea ULTIMA ORA 

Sectiunea REFERENDUM de pe http://www.romanialibera.ro  n-a trecut neobservata, fiidn urmata indeaproape de cea de pe http://www.cotidianul.ro , website acre a avut afista si bannerul cu tel verde de la pro democratia.

(nota 24.519 vizitatori la coti in ultimele 24 ore si  19.266 la Rl)

una peste alta, online-ul s-a mobilizat binisor pt referendum, chestie sanatoasa atat pentru public, cat si pt trafic.

una peste alta, ma duc la muzeul de arta sa vadfrumoase coregrafii sa imi clatesc ochii si sa uit de isteriile politice.

reiterez, la cererea publicului: je disclaic base bat heit fesenist situieshons!!

de GI jane

  • because i can blow up shit they say. the reason to enroll…
  • because there are no bad crews, just bad leaders
  • demi moore goala la dus, cu spatele
  • demi moore facand flotari intr-o mana dupa ce-a aflat ca are „putreziciunea junglei” la picior

pt ca e a 10a oara cand vad GI Jane pt ca mi-e prea lene sa schimb pe altceva nu ca ar fi altceva de vazut la tv (iar ep 21 din heroes a rams de 2 zile la 50%)

pt ca genereaza estrogeni l greu

pt ca demi moore e de 10 ori mai sexi decat boxeuza de hilary swank si curge multa apa pe ea in filmu asta. si mult sange.

pt ca e paketul perfect de branduit tampax (cuvant pronuntat de vreo 7 ori in loc de tampon)

pt ca le aminteste femeilor de ce nu le plac barbatii cu mustata

pt ca e genu d film din care ai impresia k ai pierdut mereu o faza cand e re-run-ul, so… u watch it… ca de ex faza in care da cu bata de baseball in clopotu ala mare in ploaie evident

pt ca daca feministele si skinheader-itele precoce ar avea oracol, ar scrie ca e filmu lor preferat numa sa para interesante…

De VEVE

I se zice acrobata padurii. E vitezomana, stufoasa, ghidusha si agatzacioasa.

Prin parcurile din Moldova, formeaza familia Marianelor. Ca le strigi pe toate Mariana, bati din doua nuci ca sa zic asha si ele vin. Ca si cum ar fi toate femei sau… veve gay.

Prin antichitate nu stiu ce nume avea in afara de“cea care sta in umbra cozii sale” (de la SKIOUROS – skio=umbra si oura=coada). N-am putut niciodata sa invat greceste, desi mi s-a spus ca am potential. Sigur as putea gandi greceste dar nu m-as adapta la pronuntarea tzasaita.

Revenind, VEVE e super-veche pe glob: varta unei fosile de veve gri descoperita prin Carolina fiind estimata la 50 de milioane de ani.

Rudele lu VEVE sunt foarte multe: exista peste 300 de rase, ce se impart in familii mari, 7 la numar, din care cele mai tari sunt: veveritele gri, veveritele zburatoare si veveritele de arbore.

VEVE gri este foarte draguta – un ghemotoc de 30-40 cm care nu cantareste mai mult de un kilogram si se adapteaza destul de bine la oras, unde nu refuza nici napolitanele nici pizza.

VEVE roscata, cam caramizie ea de fapt, are max 25 de centimetri si e mai ciufulita, dar e la fel de ghidusha si haioasa, doar ca-i place mai mult sa stea prin padurile de conifere. Procentul de veve gay e mai scazut, ca la ele in comunitate e mai strict.

VEVE cu dungi isi face de cap in nordu’ Americii.

Veve piticot (max 8 centimetri!!!) isi plange de mila prin Nigeria si Gabon pt ca suratele-i spun pigmeul african, iara VEVE gigant (max 90 de centimetri) se fuduleste prin sud-estul Asiei si in Nepal sub numele Ratatufa indica.

VEVE inoata bine, alearga si mai si. E gimnasta perfecta. Idem pentru veveritz.

VEVE femeie nu e prea de casa. Veveritzul se iubeste cu veveritza numa ca sa faca pui si dupa aia o lasa si ea sta saraca la vizuina cu puii aia si-i creste pana se cara si aia in lumea lor. Dica sunt f multe veve, lumea le iubeste, ele intre ele se cunosc, da nu se iubesc si nu se alinta decat si anume exclusiv pt propashirea neamului si perpetuarea speciei si traiesc cam izolate.

VEVE, oricare ar fi ea, traieste putin.

Deci eu am sa zicem aproape 2 ani in timp veveritesc.

Si imi plac pozele cu VEVE:

01.jpg

06.jpg 04.jpg 02.jpg

 

 

 

de papushelul tudor de la justitie

  • Ministrul Justiţiei, Guvernul Romaniei (2007 – prezent)
  • Secretar de Stat, Cancelaria Primului-Ministru, Guvernul României (2005 – 2007) Şeful Departamentului pentru Lupta Antifraudă – DLAF
  • Membru, Consiliul pentru coordonarea implementării Strategiei Naţionale Anticorupţie 2005-2007, Guvernul României (2005 – 2007)
  • Preşedinte, Comisia interministerială pentru finalizarea sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, Guvernul României (2005 – 2006)
  • Cadru didactic universitar, Facultatea de Drept, Universitatea Petre Andrei din Iaşi (2000 – 2007)
  • Avocat, membru al Baroului Iaşi (din 2000)

De cum ii vazu in evz privirea visatoare sub lentilele heliomate de sub cararea de pe mijloc, Fufa 0 (a se citi blonda cu unghii false roz si geanta roz din 133) nu mai are liniste. Si-o fi sunat toate prietenele, hoatarate sa vaneze barurile in care ar exista posibilitatea de a-l intalni pe papuselul de la justitie. Sau l-o fi cunoscut, si in calitata de nebagat in seama si-a propus razbunare. Altfel de ce ar fi mototolit evz-ul. Pfui, ce telenovela se nascu dintr-un gest… Il cheama Tudor Chiuariu, poseda aproape 30 de anishori, a fost cel mai tanar secretar de stat si luptator antifrauda. Femeile il doreste nespus. Care l-a cunoscut si i-a dat drumul isi taie vena cu unghia roz, care nu, sa se duca la salon sa isi puna unghii, ca papushelul moldovean pare delicat, scrobit, pedant, pretentios, cu boxerii apretati. Propun blog pt ca dansele sa skimbe impresii. am zis.

tudor-chiuariu.jpg

de tvr fara tudor giurgiu

So, i guess I won’t watch tvr anymore, caci in afara de vreo 3 emisiuni bune si vreo cateva filme, nu cred ca mai ramane mare lucru. se va chinui cineva sa faca achizitii meritorii, demne de o televiziune publica, sa se lupte cu mormanele de hartii? N-as prea crede.

„surse din tvr confirma decizia lui Tudor Giurgiu de a convoca o sedinta a Consiliului Director al Societatii Romane de Televiziune (SRTv) in cadrul careia urmeaza sa anunte decizia sa de a demisiona”.

redactiile paralizeaza pret de cateva minute, tastaturile se incing, www-urile vor suprematia pt kewyword-ul giurgiu. „sursele din tvr” sunt f intuitive. „din pacate nu am reusit sa clintesc monstrul”, spune Tudor, amintind de”birocratia care ucide creativitatea” …

in taramul mioritic senzationalist teodorescu il numeste pe nicolau un predecesor greu de egalat, in vreme ce tudor e doar un „talentat cineast” pt care demisia e o decizie buna. Se cam lasa la o parte faptul ca mostenirea „abilului manager” consta si in drepturi de autor neplatite, ca sistemul birocratic viermuieste in tvr, ca parlamentul nu apreciaza directorii dupa performante , ci in functie de interesele politice (as in putea sa aduca giurgiu un milion de euro pe masa tvr ca in Jn tot harry potter inapt ar fi fost descris), ca a-ti bate joc de banii publici e un sport la care cei din tvr fac adevarate performante.

anyway, pentru unii din angajatii tvr demisia lui tudor e motiv de party pt sporirea sanselor de aprobare a cererilor de ocncediu.

vine vara, cui ii pasa, ca traiesc cu mortu-n casa…

ps. stiu insa, o familie si o echipa care se bucura la gandul ca il vor vedea mai des.

SCRISOARE DECHISA

Dragi colaboratori,

 

Reciteam aseară SMS-urile primite de la prieteni în vara lui 2005, după ce au aflat că am fost numit PDG la TVR. Georgia îmi spunea «Succes! Sper să reuşeşti să clinteşti «monstrul» fără să te schimbe, decât în bine. Curajul tău e mobilizant.». Mădălina zicea: «Să-ţi dea Dumnezeu putere să faci lucrurile după mintea ta, nu a altora, şi înţelepciune cât să poţi schimba. Poate reuşeşti. Succes şi să rămâi acelaşi ardelean serios». Bebe era mai hotărât: «Nu mai dorim ştiri cu accidente şi cu Becali, iar Andreea Marin să nu-şi mai ţuguiască atâta buzele». Şi, peste timp, acum o lună Filip a reacţionat la diversele atacuri din presă şi mi-a spus că: «S-a întâmplat ca ţinta să fie Tudor Giurgiu. Putea fi oricare altă persoană care să dorească schimbarea în esenţă a televiziunii publice şi spargerea bubelor de puroi. Îţi sunt alături nu pentru că e vorba de Tudor Giurgiu, ci pentru că e unul dintre noi care vrea să schimbe apa din acvariu.

 

Lor şi multor altora aş vrea să le spun că demisia mea nu înseamnă o renunţare de la luptă sau la nişte principii. Plec pentru că nu mai întrevăd vreo posibilitate de a lucra eficient într-un climat sănătos şi de încredere. Pentru că o anume parte a spectrului politic şi-a făcut un scop în sine din a încerca să pună mâna pe televiziunea publică. Pentru că nu vreau să mă schimb şi să fac trocuri şi compromisuri. Din păcate, n-am reuşit să clintesc «monstrul» (i-am făcut poate doar o operaţie estetică) şi nici nu cred că asta se va mai putea face în viitorul apropiat fără o abordare radicală. În toamna lui 2005 am făcut un studiu care urma să analizeze cultura organizaţională a SRTv. Un angajat, nu îi ştiu numele, a fost de părere că «fără o reformă profundă, reală, nu există nici o şansă de dezvoltare. Reforma ar trebui să fie totală: desfiinţarea SRTv (urmând ca toţi angajaţii din structurile de creaţie şi, mai ales, conducere să fie concediaţi), urmată de reînfiinţarea TVR, pe baze legale noi şi eficiente din punct de vedere organizatoric.»

 

Nu o să reiau nici şirul succeselor, nici pe al greşelilor făcute. Vreau să spun un lucru care poate a lipsit în toată sarabanda articolelor de bilanţ despre TVR. Dacă e să se fi schimbat ceva cu-adevărat, lucrul ăsta ţine de libertatea de expresie, de totala independenţă editorială a postului public şi de un început necesar de echidistanţă şi imparţialitate. Cum spunea un amic din TVR: „Păi nu ştii cum era înainte, oamenii uită cam repede…” Sumarele ştirilor nu mai sunt vizate de „sus”, iar invitaţii nu mai sunt nici ei „aprobaţi”. Se lucrează la „liber” (încă), iar dacă au mai apărut probleme sau partizanate, ele ţin strict de inhibiţii, fanatisme sau jocuri de culise ale realizatorilor de emisiuni sau ştiri.

 

Dacă e să îmi pară rău de un singur lucru, acela e că nu am reuşit în cei aproape doi ani să stopez birocraţia din TVR, o birocraţie care ucide creativitatea (atâta câtă mai e) şi solidifică un sistem înţepenit oricum în propriile lui metehne. TVR nu va «merge» niciodată atâta timp cât preocuparea principală nu va fi «cum să facem programe mai bune», ci cum să ne acoperim de hârtii pentru ca să dăm bine pentru momentul când vine «controlul», «comisia», sau mai ştiu eu ce. O companie de media nu poate funcţiona sub aceste tipare şi legi, nici măcar o televiziune publică. TVR e condamnată, din păcate, să fie victima propriilor legi de funcţionare şi sisteme aberante în care lucrează. Şi asta până când se va găsi cineva (alt utopic) să o reinventeze.

 

Mi-am dorit foarte mult, poate prea mult pe durata unui an, ca TVR să se schimbe, să aibă o altă faţă, programele să ofere altceva, TVR 2 să fie o alternativă, să nu se mai ceară şpagă la angajări sau la diverse contracte şi lista poate continua. Insa, probabil că TVR-ul trebuie, în opinia multora, să nu aibă parte de o schimbare radicală şi să rămână aşa cum a fost: înţepenit în mentalitate, fond şi formă. TVR are nevoie însă de investiţii majore (multe din ele începute deja) pentru că e un post subdotat tehnic, fiind lăsat atâţia ani în paragină datorită unor interese personale, lipsa de viziune şi indiferenţă. Lipsa de motivaţie pe care o simt vine şi din faptul că în ultima perioadă am auzit doar acuze şi învinuiri, dar nimic bun despre noul TVR din ultimul an, despre filmele şi emisiunile care au început să aibă o altă faţă. Sigur că nu se poate face totul

într-un an şi opt luni, sigur că s-a cheltuit poate prea mult, dar văd că, pe de altă parte, totul poate fi „dărâmat” la comandă în timp scurt, la bunul plac al celor care au interes să vadă această „construcţie” că nu reuşeşte.

 

Nu am ajuns PDG venind de pe stradă sau din industria metalurgică şi sunt un om care cunoştea bine lumea filmului, a televiziunii sau a publicităţii. Spun asta pentru că, privind retrospectiv, se pare că nu e un avantaj în TVR. Deodată eşti în poziţia de a şti prea multe, eşti prea “deştept”, ai prea mulţi prieteni, foşti colegi sau colaboratori şi orice eventuală colaborare cu X sau cu Y e percepută a fi un „aranjament”. Am însă convingerea şi satisfacţia că demersul meu a fost înţeles şi susţinut de mulţi dintre profesioniştii adevăraţi din TVR, oameni cu coloană vertebrală, care şi-au imaginat că poate vom reuşi împreună să facem treabă bună şi să câştigăm un pariu ce părea imposibil. N-am reuşit, dar le respect eforturile şi le mulţumesc pentru sprijin.

 

Nu cred că renunţarea mea va trage TVR în jos pentru că nu cred în lideri media providenţiali. Semnalul de alarmă pe care vreau să îl trag ţine de sistem şi de nevoia de înnoire. Generaţia, stratul, mentalitatea care nu doreşte schimbarea este un sistem mult mai articulat decât îl bănuim şi el se organizează în jurul unor alianţe obiective, dar nevăzute şi profunde, bazate pe interese foarte concrete şi de anvergură.  

Închei reluând un pasaj foarte actual dintr-un articol scris de Adrian Cioroianu, undeva prin toamna lui 2006. «A murit australianul Steve Irwin, băiatul acela simpatic de la TV, care avea obiceiul cu totul discutabil de a se juca cu crocodili în diverse colţuri ale lumii. Cunosc un român care face exact acelaşi gen de cascadorii – şi încă (mai) este în viaţă. Numele său este Tudor Giurgiu; el e, spuneam, încă sănătos, deşi se află, de vreun an şi ceva, într-un ţarc în care se află mulţi oameni de treabă, dar şi un număr considerabil de şerpi, şerpoaice, caimani şi crocodiluţe, plus mârtance şi cotoi având cozi impunătoare (dacă înţelegeţi ce spun!), mulţi dintre aceştia mai veninoşi decât lighioanele lui Irwin. Giurgiu e directorul Televiziunii Române publice. 3000 de perechi de ochi – ale angajaţilor săi – sunt fixate pe el. Plus o naţiune. Poate se întîmplă ca aceste rânduri să cadă în faţa cuiva din TVR – şi n-aş vrea să se supere. Nu vorbesc gratuit. Cu luni în urmă am fost membru într-o comisie parlamentară care a audiat (am mai spus-o, cred) câteva zeci de oameni, parte din ei din TVR. Ce le-a fost dat urechilor mele să audă depăşeşte închipuirea omului comun.

Totuşi, mai încape un mic sfat către şeful de azi al TVR şi către toţi urmaşii săi, câţi or mai fi în veac: reflectaţi o clipă la soarta amărâtului de australian de care tocmai vorbeam; a devenit celebru fugărindu-se cu crocodilii şi a fost omorât de coada săltată a unei pisici de mare.”

La noi, la TVR, pisicile de mare au (încă) “ochi albaştri”.

de envy

In care se arata ca dau curs deseori indemnurilor din emailurile cat de cat simpatice de a participa lacate un concurs. de fapt mai dau cte un click.

si mailul in care „Liviu Dumitrascu, CEO, eJobs zice asa de frumos, potrivit partenrriatului, de colegele de la InternetCorp care s-au gandit sa ma ajute si atunci cand vine vorba despre shopping si imi recomanda „Envy – ghidul online unde poti vedea cele mai noi articole de imbracaminte,incaltaminte, accesorii si produse cosmetic” m-a sensibilizat.
Da, vreau sa aflu ce se mai poart, sa compar preturile inainte de a merge la shopping, bla bla.

dar nu imi place site-ul. asadar , nu imi vine sa ma inregistrez si sa il recomand la 5 prietene pt a intra”in cursa pentru premiul in valoare de 1000 de euro , constand intr-o rochie de seara Bien Savvy si bijuterii Fashion Guru „. Desi, chiar mi-ar prinde bine o tinuta din asta.

maine este ultima zi de inscriere in concursul de pe envy.ro Si le-am facut deja publicitate. primesc un punct mic in plus? no chance. dar pt ca Liviu multumeste in email in numele colegelor lui si dovedeste cat de disperate sunt si de constiente ca mai au ceva de treaba pana vor face o chestie viabila si vandabila din saitu asta care pica desi e f enervant cand cauti ceva care te intereseaza., ii mai dau o sansa…. ma inscriu…

envy